Afecţiuni respiratorii în anotimpul rece

1

Sosirea toamnei readuce în prim plan afecţiunile respiratorii manifestări de tipul traheobronşitelor, faringite, guturai, gripa, viroze, pneumonii. Persoanele vulnerabile sunt copiii – în special cei aflaţi în colectivităţi, bătrânii, persoanele imunodeprimate, cei din aglomerările populaţionale.
Manifestările respiratorii sunt datorate unei reacţii inflamatorii acute a mucoasei bronşice, ce va prezenta tulburări secretorii şi motorii ale aparatului mucociliar, exprimându-se clinic prin durere, tuse şi expectoraţie mucoasă sau mucopurulentă. Odată cu mucoasa bronşică este interesată şi cea a traheei, astfel încât afecţiunea care se manifestă este traheobronşita acută, adică inflamaţia acută a căilor respiratorii. În 80% din cazuri, agenţii etiologici sunt infectioşi şi numai 20% sunt fizico-chimici şi alergici. Cei mai frecvenţi germeni infectioşi sunt virusuri: adenovirusuri, reovirusuri, mixovirusuri, coronavirusuri, picornavirusuri. Toate aceste virusuri sunt lipsite de specificitate, fiecare dintre ele în funcţie de reactivitatea organismului, putând realiza fie o coriză nazală, faringita, laringita, traheobronşita acută, fie o bronşiolită severă sau pneumonie. Bacteriile cele mai frecvent întâlnite sunt reprezentate de: pneomococi, streptococi, haemophilus influezae şi mai rar stafilococi, moraxela cataralis, clamidii, richetzii, ciuperci sau spirochete. Calea cea mai frecventă de pătrundere a agenţilor infecţioşi în plămâni este prin aspiraţia secreţiilor orofaringiene contaminate şi inhalarea bacteriilor sau virusurilor din aerul înconjurător în timpul respiraţiei. Riscul de infecţie depinde de rezistenţa organismului gazdă. Prima linie de apărare împotriva bacteriilor ajunse în plămâni este reprezentată de clearence-ul mucociliar, format din celule prevăzute cu cili vibratili, celule secretorii şi mucus. Frecvenţa mare a traheobronşitelor acute datorate virozelor în anotimpul rece şi umed se datoreşte faptului că multe virusuri se multiplică preferenţial la temperaturi scăzute. Ca manifestare clinică se remarcă prezenţa frisonului, a stării generale alterate, a miagiilor, cefaleei, uneori dureri oculare cu lăcrimare, rinoree, strănut, disfagie, toate însoţite de o stare subfebrilă. Prinderea traheei şi a bronhiilor mari duce la apariţia senzaţiei de gâdilitură retrosternala, însoţită de tuse neproductivă. Ea poate fi declanşată de vorbit, schimbarea temperaturii atmosferice, însoţindu-se totodată de accentuarea durerilor toracice, retrosternale şi a cefaleei. Tusea poate deveni atât de chinuitoare încât împiedică somnul şi epuizează bolnavul. Tratamentul impune repaos fizic, în camere cu un grad ridicat de umiditate a aerului, hidratarea pacientului. Tusea seacă se va trata cu preparate de tip dionina, codeina; fenomenele inflamatorii se combat cu antiinflamatorii nesteroidiene. Antibioticoterapia nu va fi indicată decât în cazul suprainfecţiilor bacteriene. Profilactic se recomandă utilizarea vaccinului antigripal.
Dr. Simona Bud

Share.

About Author

1 Comment

  1. eu le folosesc. bai fntrbiiei cu sare la picioare.ceaiuri calde cu lamaie,infuzii, cateodata (recunosc) mai fierb un vin cu scortisoara sau tuica cu piper, 24 de ore repaus la pat, fara iesiri afara.in aer rece ..si pentru ca am si sinuzita, paracetamol sinus. daca Doamne fere se lasa cu infectii la amigdale,de acolo la ganglioni, bineinteles ca folosesc anitibiotice.care de regula isi fac efectul garantat pt ca nefolosind in mod obisnuit chestii dastea ele gasesc teren virgin sa-si faca de cap si sa se ia la tranta cu virusii .

Leave A Reply