ALFABETIZAREA MEDIA

0

Percepţia timpului în mass media

Oamenii percep timpul ca fiind neîntrerupt şi finit. Viaţa noastră este un episod din fluxul neîntrerupt al timpului, care a existat înaintea noastră, şi care va continua după dispariţia noastră. Pentru cunoaş- terea şi realizarea realităţii, avem la dispoziţie o anumită cantitate de timp, a cărei valoare nu o cunoaştem, iar acest aspect influenţează atitudinea noastră faţă de realitate. Secvenţa liniară, episoadele nu pot fi mutate între ele, şi aceste episoade se află în interiorul unei continuităţi mai mari atât la nivel personal, cât şi absolut, tocmai de aceea putem vorbi despre istorie.

Percepţia persoanei în mass media

Percepţia noastră despre persoanele din jur se face prin anumite scheme de tipizare, chiar şi atunci când este vorba de o întâlnire directă: cealaltă persoană este un bărbat, un european, un cumpărător, un tânăr. Până în momentul în care vor apărea dubii cu privire la aceste informaţii dintr-un motiv sau altul, tipizările vor determina şi conduce acţiunile noastre în anumite situaţii. Aceste scheme de tipizare sunt reciproce, şi se află într-o continuă schimbare în cazul unei întâlniri directe, sunt re-evaluate în urma noilor impulsuri primite prin comportamentul, cuvintele, gesturile celuilalt. Atenţia se limitează asupra interlocutorului, în timp ce toate celelalte persoane vor fi excluse din conştiinţa noastră în momentul respectiv. Despre unele persoane avem experienţe repetate în urma întâlnirilor directe. Despre altele ne amintim din întâlniri precedente, cu ajutorul memoriei. Ia despre alţii avem anumite cunoştinţe generale, anonime. Din această ultimă categorie fac parte persoanele cu care o întâlnire în viitor este probabilă, dar şi cei cu care o astfel de întâlnire pe cât este de posibilă, pe atât este de puţin probabilă. Relaţiile noastre cu alţii nu se limitează însă numai la persoanele contemporane. Continuitatea timpului înseamnă că ne aflăm în relaţie şi cu cei care au trăit înaintea noastră, dar şi cu cei ce vor veni după noi. Deşi persoanele care fac parte din acest grup sunt pentru noi anonime, acest aspect nu îi împiedică să facă parte din realitatea vieţii cotidiene. Toată experienţa realităţii este exprimată prin limbaj, care nu este întotdeauna obiectiv, în sensul că nu se referă numai la obiectele sau la persoanele concrete despre care avem o experienţă directă. Putem vorbi despre nenumărate argumente care nu sunt deloc prezente în realitatea noastră directă, inclusiv despre lucruri pe care nu le-am cunoscut şi nu le vom cunoaşte niciodată în urma unei experienţe directe. Caracterul transcendental al limbajului poate face ca o experienţă din trecut să devină prezentă. Poate face ca persoane îndepărtate (sau plecate dintre cei vii) să fie prezente într-un anumit moment, ba chiar mai mult, poate «chema la existenţă» personaje de fantezie, figuri imaginare. Interacţiunea noastră cu ceilalţi în viaţa cotidiană la nivelul limbajului este posibilă datorită participării comune la bagajul de cunoştinţe disponibil în societate. Drept concluzie, putem afirma că, în timp ce unele zone ale realităţii sunt iluminate, altele rămân în umbră, astfel nu putem şti tot ceea ce ar fi util de ştiut. Mai mult chiar, cunoştinţele noastre sunt limitate şi de către ceea ce noi decidem să-i acordăm importanţă. În viaţa cotidiană ştim ce, şi de cine trebuie să ascundem, cui ne putem adresa pentru a obţine informaţii despre ceva ce nu cunoaştem, şi cine se află în posesia anumitor tipuri de cunoştinţe. Trebuie să ştim şi unde se găseşte informaţia care ne interesează, şi prin ce mijloace putem să intrăm în posesia ei. Din acest punct de vedere, mijloacele de comunicare multiplică cunoştinţa globală şi sunt în măsură să înmagazineze cantităţi neimaginabile de informaţii, cunoştinţă şi cultură. Mass media construieşte memoria societăţii. Cea mai mare parte a cunoştinţelor noastre despre societate, şi în general despre lumea în care trăim, provine din mass media.

Cristian Micaci

Share.

About Author

Leave A Reply