Andreea ­Iuliana Țînţ ­ de la călătoria în timp publicată pe când avea 11 ani, la „geografiile” educaţionale ale tinereţii (2)

0

Continuăm povestea româncei AndreeaIuliana Ţînţ, cea care șia terminat studiile liceale întro unitate de învăţământ privat din Elveţia, câştigând premiul „Trustee’s” oferit de către fon datorii liceului tânărului care în truchipează principiile de bază ale instituţiei. În prezent studiază Economie şi Relaţii Inter naţionale la Universitatea din Aberdeen (Marea Britanie). La 11 ani publica prima ei carte în limba română, iar un an mai târ ziu primul ei volum în limba en gleză. A învăţat că lecțiile pe care le înveți dea lungul unui drum sunt mai valoroase decât destinația spre care te poartă drumul. Și de aceea, Andreea mai dorește să călătorească o vreme, pentru că nui așa?! sunt atâtea lecții de descoperit, de însușit.

 „Felul în care cea mai mică decizie poate avea implicaţii monumentale mi se pare fascinant”

În prezent studiezi economie şi relaţii internaţionale la University of Aberdeen. Pentru ce te pregăteşti? Ce viitor profesional visezi pentru tine?

‐ Felul în care cea mai mică decizie poate avea implicaţii monumentale mi se pare fascinant şi mă văd implicată într‐un astfel de mediu, în care consecinţele acţiunilor tale sunt extrem de importante. Visul meu legat de viitorul meu profesional este încă neclar şi de asta mă pregătesc pentru multe, încercând să îmi găsesc locul printre atât de multe posibilităţi. Relaţiile inter‐ naţionale sunt un subiect vast, în care fiecare ramură prezintă provocările sale, dar cel mai interesant mi s‐au părut mereu bazele socio‐economice ale deciziilor la nivel înalt, dar şi consecinţele nefavorabile ale capita‐ lismului şi imperialismului.

În toţi aceşti ani petrecuţi în străinătate, studi ind, care au fost cele mai importante realizări ale tale?

‐ La sfârşitul liceului în Leysin, fiecare departa‐ ment acorda premii elevului pe care îl considera a fi cel mai bun. Astfel, am obţinut premiile din partea depar‐ tamentelor de limbă engleză, limbă franceză şi de ştiinţe sociale, dar şi premiul Trustee’s oferit de către fonda‐ torii şcolii elevului care întruchipează principiile de bază ale şcolii: idealul academic, spiritul internaţional şi de‐ dicaţia pentru comunitate. Am obţinut de asemenea o bursă din partea National Honours Society (ramura din Leysin a societăţii americane pentru liceeni) in valoare de CHF 1,500.

„Îmi doresc să călătoresc, să cunosc alte culturi, să fiu un nomad cu alte cuvinte, pentru cel puţin încă 10, daca nu de 20 ani!”

Există vreun context în care te vezi revenind în România altfel decât pentru vacanţe?

‐ Până acum am avut parte de nenumărate ex‐ perienţe bune, în special în Elveţia, dar dacă aş considera că aş fi mai fericită din punct de vedere academic, pro‐ fesional şi/sau personal în România sau în altă ţară, atunci acolo m‐aş muta. Nu văd o revenire permanentă în România în viitorul apropiat, dar în acelaşi timp nu mă văd stabilindu‐mă permanent în nicio ţară în această clipă. Îmi doresc să călătoresc, să cunosc alte culturi, să fiu un nomad cu alte cuvinte, pentru cel puţin încă 10,daca nu de 20 ani!

Ai regretat vreodată plecarea din România?

‐ Nu cred în regrete, în special când este vorba de astfel de decizii importante. Plecarea din România mi‐a oferit posibilitatea de a mă dezvolta ca şi persoană şi de a schimba felul în care văd lumea, inclusiv felul în care privesc România. În mintea mea, plecarea din Ro‐ mânia a însemnat că mi‐am luat rădăcinile, mi le‐am împachetat într‐o valiză şi am plecat în căutarea unui pă‐ mânt mai bun pentru a le planta. Pe parcurs am des‐ coperit că nu contează atât de mult locul unde le voi planta sau dacă le voi planta vreodată, ci călătoria în sine şi multitudinea de influenţe pe care le las să mă modeleze de‐a lungul ei.

„Acum văd lumea foarte diferit faţă de cum o vedeam acum patru ani”

Cât de mult tea schimbat faptul că ai făcut parte din anii de liceu şi acum studiezi la universitate departe de casă, departe de familie. Plusuri? Minusuri?

‐ Cel mai simplu răspuns ar fi că mi‐am deschis ochii. Acum văd lumea foarte diferit faţă de cum o ve‐ deam acum patru ani, cand mi se părea foarte straniu că nu toată lumea înţelege spaniola, eu fiind obişnuită cu toţi prietenii mei din “Lazăr” care nu numai că o în‐ ţelegeau, dar o mai şi vorbeau aproape fluent! Am în‐ văţat că lumea e extrem de mică, dar am învăţat şi cât de importante sunt educaţia şi gândirea critică. Aş putea vorbi ore în şir despre plusurile sistemului educaţional din Elveţia, unde de cele mai multe ori nu conta care este limba maternă şi unde am avut privilegiul de a învăţa alături de elevi foarte buni, im‐ pulsionaţi mereu spre a deveni şi mai buni de către profesori exigenţi. Minusuri din păcate am început să întâlnesc în momentul în care am plecat din Elveţia. Cum am spus mai devreme, de multe ori, ca student român şi ca absolvent de bac internaţional, am fost pusă în situaţia în care în anul I sau II de facultate am repetat lucruri pe care eu le consideram de cultură ge‐ nerală. Nivelul academic de liceu şi şcoală generală în sistemul public din străinătate este extrem de diferit faţă de cel din România, iar de multe ori elevii străini nu au un bagaj de cunoştinţe comparabil cu cel al unui elev român.

„Încă încerc sămi dau seama cine sunt,ce vreau să fac, încotro mă îndrept”

Dacă ar fi să aşterni câteva cuvinte despre tine,care crezi că sunt primele, cele mai importante aspecte de ştiut?

‐ De curând a trebuit să scriu o descriere perso‐ nală şi am început‐o prin a spune că îmi este cel mai greu să mă descriu. Ca majoritatea oamenilor de vârsta mea, încă încerc să‐mi dau seama cine sunt, ce vreau să fac, încotro mă îndrept şi care este calea cea mai bună către acel loc. Probabil primul lucru pe care l‐aş spune despre mine este că sunt genul de persoană care se adaptează foarte repede. Nu îmi permit să mă gândesc la ce‐ar fi dacă sau să îmi fac multe griji fără rost şi în‐ cerc mereu să mă descurc în situaţia în care mă aflu. Sunt de asemenea foarte conştientă de greşelile mele, mereu caut metode de a le îndrepta şi încerc să nu‐mi las mândria să mă împiedice din a admite că nu am avut dreptate. Datorită acestor aspecte am şi reuşit să stau departe de familie, într‐un mediu străin, şi să fiu deschisă faţă de toate oportunităţile acelui mediu.

Care ar fi mesajul tău pentru tinerii români care studiază şi trăiesc în România. Care mesajul pentru cei din diaspora?

‐ Oscar Wilde a spus că ne aflăm cu toţii în şanţ, dar că unii dintre noi privesc către stele. Eu aş spune că este cazul ca generaţia mea şi generaţiile care vin după no, sa fim aceia care privesc către stele, să aducem schimbări mai mici sau mai mari, care să ne îmbunătă‐ ţească situaţia atât nouă cât şi celor din jurul nostru. La urma urmei, este datoria şi privilegiul nostru să încer‐ căm măcar să lăsăm o lume mai bună urmaşilor noştri, nu una mai rea.

R. Anda Toma

Share.

About Author

Leave A Reply