„Astmul, cea mai raspândita suferinţa cronica a copilului şi adolescentului, evolueaza pe durata întregii vieţi”

0

Dr. Secureanu Florin Adrian, Medic Specialist Chirurgie Generală, Lector Universitar Catedra de Genetică – Facultatea de medicină Universitatea „Titu Maiorescu”, Manager al Spitalului Clinic „Nicolae Malaxa” (continuare din numărul trecut)

Pentru alegerea celei mai potrivite opţiuni terapeutice vor fi inventariate:

• momentele de apariţie a simptomelor;

• cauzele care produc simptomatologia;

• care sunt elementele de agravare?

• care este frecvenţa şi severitatea simptomelor?

• dacă sau cum sunt afectate activităţile zilnice, somnul, performanţele şcolare?

• dacă a necesitat consult de urgenţă, internări şi cum a răspuns la tratament?

• dacă foloseşte medicaţie bronhodilatatoare şi cât de frecvent?

• care este percepţia astmului de către copilul care îşi conştientizează boala sau de către familia lui? Severitatea astmului la copil se poate schimba pe durata evoluţiei, trecerile de la forme uşoare către formele severe, ameninţătoare de viaţă fiind imprevizibile, atât în cazul astmului intermitent, cât şi al celui persistent. Ca urmare, orice acces de dispnee sau de tuse severă va fi urmărit cu atenţie. De regulă, evaluarea corectă a severităţii astmului la copil, ca si la adult, trebuie făcută înaintea tratamentului. Se apreciază că pentru astmul persistent (care evoluează cu mai mult de 2 episoade de simptome diurne pe săptămână şi cu mai mult de 3-4 episoade nocturne pe lună), evaluarea funcţiei respiratorii, atunci când ea poate fi determinată, denotă o reducere a VEMS-ului şi o reversibilitate a parametrilor funcţionali în procente variabile, în raport cu nivelul de severitate evolutivă. Severitatea astmului poate fi însă apreciată şi în condiţii de efectuare anterioară a unor tratamente antiastmatice, în funcţie de necesarul de medicaţie care poate menţine controlul. În acest caz, pentru astmul intermitent\ uşor nu este necesară o medicaţie zilnică. Dacă apare nevoia administrării unui beta 2 agonist cu durata scurta de acţiune mai mult de 2 ori pe săptămână, trebuie începută o terapie de lungă durată. Această terapie va include un singur medicament de control în astmul persistent uşor, asocierea de 2 medicamente de control, dintre care unul va fi un corticosteroid topic, pentru astmul persistent moderat şi de multiple asocieri în cazul astmului persistent sever. Tratamentul astmului la copil comportă alegerea unei strategii terapeutice pe termen scurt şi de durată.

În ambele situaţii sunt incluse măsuri de profilaxie şi abordări terapeutice ţintite, cu dublu scop:

• de reducere a bronhoconstricţiei imediate, prin beta 2 agonisti cu durata scurtă de acţiune

• de combatere a substratului inflamator alergic sau nonalergic. Administrarea medicaţiei pe termen lung are drept principal obiectiv menţinerea sub control a astmului pe durata cât mai îndelungată, astfel că exacerbările – atât de frecvente în astmul incorect tratat – să nu mai apară. Medicaţia de control pe termen lung include câteva clase terapeutice, cu căi variate de administrare, ceea ce le majorează uneori potenţa sau le ameliorează/amplifică efectele secundare. Valoarea fiecăruia dintre aceste medicamente trebuie să fie cunoscută de către medic, care o va prezenta şi pacientului/familiei, astfel încât, aceştia să înţeleagă utilitatea tratamentului de durată, care are drept scop nu numai întreruperea de moment a simptomatologiei, ci, mai ales, întreruperea evoluţiei către cronicitate şi remodulare a structurii căilor aerifere ale copilului astmatic. Care sunt medicamentele de control pe lungă durată?

stabilizatorii de membrană celulară (cromoglicatul disodic şi nedocromilul), eficienţi în astmul alergic şi în cel indus de efort, dacă sunt administraţi profilactic;

modificatorii de leucotriene, în special, antagoniştii receptorilor de cysteinil-leucotriene, utili în astmul alergic, în astmul indus de efort, în astmul alergic asociat cu rinita sau dermatita atopică, ca monoterapie sau asociaţi cu corticosteroizii topici, în scopul reducerii dozelor acestora şi implicit a efectelor lor secundare;

• corticosteroizii topici şi numai în forme particular severe, ameninţătoare de viata si pe timp limitat si de corticosteroizi sistemici, pe departe cei mai eficienţi antiinflamatori, rezervaţi la copil formelor de astm moderat şi sever, ca monoterapie (rareori) şi cel mai adesea ca medicaţie completată de efectele sumative sau potenţatoare exercitate de: antileucotriene, beta 2 agonişti cu durată lungă de acţiune sau teofiline cu eliberare prelungită. Pe de altă parte, astmul copilului este tratat ca şi în cazul adultului, în urgenţă, cu medicamente care prezintă valenţe rapid bronhodilatatoare (inclusiv prin nebulizare, fiind reprezentate de beta 2 agonişti cu durată scurtă de acţiune sau ipratropium bromid), susţinute în perioadele dificile de corticosteroizi orali sau injectabili, administraţi pe perioade cât mai scurte posibil. Pentru astmul alergic, odată cu ieşirea din perioada dificil evolutivă şi cu identificarea trigger- ului alergic, putem opta pentru imunoterapia specifică de alergen (în formele persistente moderate sau moderat severe, în cazul sensibilizării la acarieni, epitelii animaliere – pisică sau polenuri, şi nu pentru alte tipuri de alergene. Mai nou formele severe de boală, şi cazurile cu polisensibilizare majoră pot beneficia de tratamentul cu anticorpi

Tratamentul astmului la copil comportă alegerea unei strategii terapeutice pe termen scurt şi de durată. În ambele situaţii sunt incluse măsuri de profilaxie şi abordări terapeutice ţintite, cu dublu scop:

• de reducere a bronhoconstricţiei imediate, prin beta 2 agonisti cu durata scurtă de acţiune

• de combatere a substratului inflamator alergic sau nonalergic.

Share.

About Author

Leave A Reply