Craciunul din noi

0

Sărbătorim cu bucurie, an de an, Naşterea Domnului Isus şi, de-a lungul istoriei, acest moment a primit un întreg tezaur de tradiţii. Colindele nenumărate se întrec în duioşia melodiilor şi în frumuseţea versurilor care descriu momentul venirii pe lume a Celui aşteptat de toate neamurile Pământului. Folclorul atât de bogat aduce din vechime obiceiuri care reflectă nevoia oamenilor de a fi vindecaţi de influenţa răului şi de neputinţele determinate de slăbiciuni şi boli. Masa de Crăciun este mai bogată ca oricând. Vinul nou şi proaspăt, bucatele gustoase au aşteptat încheierea postului pentru a aduce un dram de bucurie fiecăruia. Poveştile, basmele şi poeziile dedicate Crăciunului umplu cărţile pentru copii. Dar dintre toate acestea, nimic nu se compară cu Slujba Naşterii Domnului. Reîntâlnirea cu Cel sărbătorit are loc în Biserică la Sfânta Liturghie. În loc de „La mulţi ani!” îi cântăm un imn care dovedeşte credinţa noastră, că El este Soarele vieţii noastre: „Naşterea Ta Hristoase răsărita Lumii lumina cunoştinţei, că-ntru dânsa ceia ce slujeau stelelor, de la stea au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus. Doamne, mărire Ţie!” (Troparul Naşterii Domnului nostru Isus Hristos). Fără Liturghie, fără mirosul de brad amestecat cu parfumul de tămâie modelat de clopoţeii de la cădelniţă, sărbătoarea nu ar fi deplină. După această slujbă, toate lucrurile sunt înnobilate. Simbolurile din colinde îşi găsesc înţelesul în rugăciunile ce se rostesc în Biserici. După ce plecăm de la biserică, parcă merităm mai mult să gustăm din bucatele pregătite cu atâta grijă. Foamea ne este domolită de hrana spirituală ce o purtăm în suflete şi tot ce am pregătit parcă este mai bun decât de obicei. Cum am putea să ţinem această sărbătoare fără prezenţa Celui sărbătorit? Trebuie să îl facem prezent în inimile noastre şi să uităm răul ce l-am primit până acum din partea altora, să dăruim bucurie, linişte şi pace celor din jurul nostru, să renunţăm la tot ce era greşit până acum în viaţa noastră şi să Îl lăsăm să se reverse în noi şi prin noi acea bunătate pe care a dorit de la început să o facă să domnească în lume. Acesta este spiritul Crăciunului prin care trebuie să facem lumea mai bună. A schimba lumea nu înseamnă să îi facem pe ceilalţi să se schimbe, ci trebuie fiecare dintre noi să se străduiască să se schimbe pe sine şi să devină mai bun. Avem această ocazie, acum, în miezul sărbătorii naşterii lui Isus. Să lăsăm bucuria să ne umple inimile astfel încât să reverse bună înţelegere şi iubire pentru toţi aceia cu care ne vom întâlni. Sărbători fericite!

Silviu Hodiş

Share.

About Author

Leave A Reply