De ce urasc crucea?

0

Un titlu îndrăzneţ sau chiar scandalos! Dar ce este crucea? Cine mai ştie ce înseamnă crucea? Exceptând procesul scoaterii crucilor din şcolile româneşti, simbolul creştin fundamental este pus la colţ. De aceea, iată aceste întrebări legitime, autorizate… Pentru a delimita puţin contextul pentru acest articol, sunt necesare câteva precizări. Cuvintele Apostolului neamurilor, Pavel, sunt de un real folos: „Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 22-24). ªi acum, titlul ar merita o traducere, o actualizare care ar suna astfel: de ce creştinul de azi urăşte crucea? Iar răspunsul este cât se poate de simplu: fiindcă este om! Crucea este identificată cu suferinţa, cu greutăţile, încercările vieţii sau dacă ne amintim de Golgota… crucea este o modalitate înjositoare de condamnare la moarte. Deci, orice om poate să urască crucea pe drept cuvânt. Surprinzător, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu întrupat, şi Biserica, pe care a întemeiat-o, pretind creştinului să ignore realitatea umană a crucii. Cum este posibil aşa ceva? Are crucea vreo satisfacţie de oferit? Iatăîntrebarea-cheie pentru adevărata mea scuză. Eu urăsc crucea pentru că nu-mi dăruieşte nicio satisfacţie de moment. Sunt prea grăbit ca să aştept viaţa de apoi pentru a fi răsplătit! Nu mai am răbdare şi nu mai suport să aştept altceva decât plăcere chiar şi atunci când vine vorba despre cruce şi viaţa veşnică. Oare Dumnezeu este tiran atunci când îmi dăruieşte crucea ca să-L urmez pe Fiul Său în viaţa de zi cu zi? Ne vrea Dumnezeu masochişti sau complet ignoranţi ai semnificaţiei umane a crucii? Nicidecum! Credinţa creştină este raţională şi Dumnezeul creştinilor este iubire până dincolo de limite. Astăzi mai mult ca oricând se ridică o mulţime de întrebări, de semne de nedumerire mai ales la adresa crucii. O dispreţuim, o ignorăm, o îmbrăţişăm cu răceală la prima întâlnire… sau chiar şi la a doua, dar nu putem rămâne indiferenţi în faţa ei, în relaţia cu ea. De ce eu, creştinul din 2012, am ales să urăsc crucea în cele din urmă? Nu mă pot ascunde sub nu mai este la modă! sau la umbra lui m-am săturat de atâta nedreptate în jurul meu… de ce numai eu? pentru că aş fi nesincer, m-aş încurca în propria mea apărare. Îi lipseşte crucii puterea de atracţie a dragostei? Aş îndrăzni să recunosc că problema este la receptor, nu la sursă! Inima mea are o problemă serioasă şi nu mai sesizează diferenţa între o dragoste trecătoare şi o iubire veşnică! Mă simt blocat în ura mea înverşunată, împotriva tuturor celor din jur. Simt că îmi lipseşte ceva, dar oare caut unde trebuie? Nici iubirea nu mai este ce a fost, mă simt rece în relaţia cu cei la care ţin… oare mai ştiu să iubesc? Sau mă mulţumesc cu ura faţă de cruce şi astfel îmi ocup tot spaţiul destinat afecţiunii? Ce fac oare cu crucea mea? M-am debarasat definitiv de ea? Oare chiar aş putea scăpa de ea? Cum aş rezista fără ea? Există oare vreun pachet viaţa pur şi simplu, fără nicio adăugire, gen cruce, încercări? Aş opta pentru acest pachet dacă aş putea… însă până atunci, mă mulţumesc să spun că urăsc pe bună dreptate crucea, ca om! Însă fiind creştin, vreau să o cunosc, să o descopăr mai mult, să o apreciez în viaţa mea, în Biserică şi acasă.

Inima mea are o problemă serioasă şi nu mai sesizează diferenţa între o dragoste trecătoare şi o iubire veşnică! Mă simt blocat în ura mea înverşunată, împotriva tuturor celor din jur. Simt că îmi lipseşte ceva, dar oare caut unde trebuie? Nici iubirea nu mai este ce a fost, mă simt rece în relaţia cu cei la care ţin… oare mai ştiu să iubesc? Sau mă mulţumesc cu ura faţă de cruce şi astfel îmi ocup tot spaţiul destinat afecţiunii?

Pr. Emil-Marian Ember

Share.

About Author

Leave A Reply