De dragoste. Pe loc repaus

0

“Iubiţivă pe tunuri”, spunea poetul cândva.

“Iubiţivă la comandă”, pare că e deviza acum. Sigur, cu oarecare doză de cinism pri vind lucrurile, orice efuziune de iubire în lumea noastră tot mai prozaic construită este binevenită. Ce contează dacă vine după calendar, precum chenzina?! Ce importanţă are că ţine o zi relaţia satinată dacă şmir ghelul din comportamentul celuilalt se pre zintă automat la apel a doua zi lângă cafeaua de dimineaţă? Ce relevanţă au mângâierile deo zi faţă de indiferenţa ridicată la rang de cutumă?

Cine şi de ce a avut nevoie de zile dedicate iubirii, când fiecare zi ar trebui să vină cu exerciţiul de a de‐ monstra celor din jur că sunt importanţi?! Cine şi de ce a avut nevoie de zile în care dacă nu oferi sau nu pri‐ meşti flori nu exişti, când, în fiecare seară, privirea de „noapte bună” a celuilalt ar trebui să te facă pe tine să înfloreşti?! Cine şi de ce a avut nevoie de zile în care trebuie să îţi afişezi perechea precum buletinul în ziua de vot, astfel încât toată lumea să creadă că eşti jumă‐ tatea cuiva?! Mai contează că a doua zi cel târziu vezi din nou, lângă pat, o singură pereche de papuci de casă?!

Sigur, având încă o oarecare fibră de ultimi ro‐ mantici în noi, ne burzuluim la venirea primăverii. Şi nu, nu pentru că “atâta iarnă e în noi” (aşa cum spunea acelaşi poet), ci pentru că ni se spune, la oră aproape exactă, când trebuie să ne demonstrăm dragostea. Cos‐ mopolita zi a îndrăgostiţilor, neaoşul Dragobete, 1 si 8 martie legate “la pachet” cu şnur roşu şi alb, toate vin pentru a pune la zid singurătatea. Pentru că mai mult decât oricând, în februarie şi martie să fii… nepereche este un stigmat: oamenii se numără strict din doi în doi în aceste luni.

De dragoste se vorbeşte în februarie şi martie mai mult decât în oricare lună. Nu ar fi rău dacă dragostea ar rămâne şi dincolo de primăvară. De dragoste. Pe loc repaus. Oamenii singuri ai lumii unde să se ascundă?!

R. Anda Toma 

Share.

About Author

Leave A Reply