Descurcăreala ca formă de improvizaţie politică!

0

La câteva luni de la referendum, după revenirea supravieţuitorului Traian Băsescu în jilţul prezidenţial de la Cotroceni şi dispariţia previzibilă a lui Crin Antonescu de pe ecrane, un domn, realizator şi proprietar de post de TV şi partid politic preocupa opinia publică. Este vorba despre domnul Dan Diaconescu, un soi de mesia de Caracal, pentru unii! Am citit o serie de articole despre acest personaj, cunoscut şi sub acronimul DD, mi-a plăcut mult comentariul lui Bedros Horasangian din OBSERVATORUL CULTURAL, nr. 385. „Dan Diaconescu nu este un om de afaceri versat în a conduce vaste afaceri industriale pe picior mare. Nu e nici Malaxa sau Auschnitt, ca să poată prelua un gigant – sau ce a mai rămas din el – şi să-l pună pe picioare. Nu are nici experienţa managerială şi nu are nici forţă financiară. Are tupeu şi obrăznicie. Si mâna prinsă în uşă, după câteva zile de arest, care nu au dus la nici o condamnare definitivă. (…) Aşa cum a funcţionat societatea românească, şantajul şi etajul

– formula i se atribuie ziaristului Pamfil Seicaru, fără să garantăm pentru asta – funcţionează şi azi.” La puţine zile de la mascarada mass-media înscenata de Dan Diaconescu pe seama muncitorilor de la OLTCHIM, un gigant industrial paralizat de zelul capitalisto-socialist al tuturor guvernelor post-decembriste, mult trâmbiţata privatizare a eşuat! Victor Ponta, premierul care în ciuda aşteptărilor de după referendum, creşte în sondajele de opinie preelectorale, a spus „halt!” Guvernul va plăti salariile angajaţilor Oltchim prin legi speciale şi DD va explica probabil autorităţilor cum a fost cu banii aduşi în desaga la Ministerul Economiei din Bucureşti, operaţiune care a blocat şi traficul auto pe Calea Victoriei. Ce avem de învăţat din aşa-zisă diversiune, marca DD? Îl citez din nou pe Bedros Horasangian:

„Descurcăreala ca formă de improvizaţie. Las’ că merge şi aşa. Nu de azi, de ieri. E lumea mulţumită? Chiar dacă nu e, nu zice nimic. Merge? Trebuie să meargă. Si tot aşa. Improvizăm. Ne descurcăm…”. Si oare chiar ne descurcăm? A meritat improvizaţia? Partidul Poporului acestui domn DD este chiar o astfel de improvizaţie ideologică. E timpul să alegem conştient şi să ne gândim la ce e astăzi cu adevărat nevoie pentru România. Cred că o mare coaliţie de partide precum cea care încă se numeşte USL, poate fi soluţia la apropiatele alegeri. Doar prin alegerea conştientă a USL-ului în iarna, echilibrul politic faţă de jilţul prezidenţial basist, poate fi asigurat. Echilibrul şi reconcilierea naţională sunt opţiunile prezente trebuincioase ţării. Oricum va fi opţiunea majoritară pe 9. Decembrie 2012 la Alegerile Parlamentare, „nimic nu este în ordine. Iar ce se prefigurează, dincolo de pasiunile politice, cel puţin mie nu-mi miroase a bine”, e de părere Bedros Horasangian. Subscriu cu tristeţe la această părere!

dr. Ale x Todericiu

analist politic, Viena

Share.

About Author

Leave A Reply