Donarea de organe şi moartea cardiacă

0

A fi sau a nu fi donator de organe? Iată o întrebare simplă, care, din păcate, este ignorată de majoritatea românească. Un răspuns la această întrebare poate fi începutul unui miracol, poate salva o viaţă. În România, ne lovim în continuare de o birocraţie care blochează sau încetineşte procedura, ceea ce înseamnă adesea periclitarea vieţii celui sau celei care are nevoie de un transplant. Au fost câteva iniţiative legislative pentru a modifica legea sănătăţii nr. 95/2006 privind transplantul de organe, cea mai de seamă fiind proiectul de lege privind acordul prezumat , care a fost mai apreciată mediatic, decât în plenul Parlamentului. Ar mai fi şi cazurile excepţionale când sunt salvate mai multe vieţi, în urma transplantului de organe de la o victimă a unui accident care nu a mai putut fi salvată. Iată tabloul schematic, generalizat al situaţiei româneşti!
Suntem printre codaşii Europei la capitolul donării de organe. Şi acest amănunt contează, căci nevoia de organe a fost şi rămâne însemnată chiar şi la noi în ţară. Ce e de făcut? Trebuie să găsim soluţii viabile şi eficiente pentru a diminua criza de organe, este cert!
Paradoxal, când vine vorba de clinici de fertilizare, nu suntem străini şi am ajuns să putem conserva ţesut placentar. Dar până şi donarea de sânge este excepţională pentru masa populaţiei şi fugim de a ne oferi ca donatori de organe, pentru că avem cunoştinţe limitate, pentru că ne temem…
Şi atunci? Medicii trag semnale de alarmă, bolnavii care aşteaptă până la ultima suflare un donator care să le ofere o nouă şansă la viaţă încearcă să strige după ajutor, dar nu îi auzim…
Şi astăzi, aflăm despre un nou proiect de soluţionare a deficitului privind donarea de organe: pacienţii în moarte cardiacă (a căror inimă nu mai bate) să devină automat donatori de organe. Va fi aceasta soluţia salvatoare? Aparent, foarte probabil, doar avem cele mai multe accidente rutiere soldate cu victime. Poate, în curând, statul va ajunge să şi premieze pe cai care le produc sau creează „materie primă” pentru transplantul de organe. Căci acum suntem în faza în care banii te scapă de închisoare, ba chiar şi de orice responsabilitate dacă ai provocat un accident cu victime.
Dar unde mai este respectul pentru demnitatea persoanei umane? Dacă eşti intubat sau ţi s-a oprit inima înseamnă că nu mai eşti om?! Unde mai este respectul pentru libertatea individuală? Dacă ai ajuns inconştient pe patul de spital, nu mai ai dreptul la viaţă, la libertatea de opinie? Sunt întrebări la fel de pertinente ca şi cea iniţială şi este sigur că nu putem rămâne indiferenţi la acest nou abuz.

_________________________________________________________________________________________

  1. Acordul prezumat presupune: dacă în timpul vieţii nu ţi-ai manifestat o atitudine refractară, negativă faţă de donarea de organe, după moarte, devii automat donator de organe.
  2. Adică victimele accidentelor rutiere care nu mai pot fi resuscitate, fiindcă inima li s-a oprit iremediabil.

 

Pr. Emil-Marian Ember

Share.

About Author

Leave A Reply