„Intelectualitatea ecleziastică. Preoţii Blajului (1806‐1948)”, de Cornel Sigmirean

0

Autorul a examinat 3.527 documente care conţin liste cu nume de preoţi din Arhieparhia Greco-Catolică de Alba Iulia, cuprinzând date biografice esenţiale ale acestora. Listele sunt împărţite pe ani şi se referă la perioada 1806-1948, anul suprimării Bisericii Greco-Catolice de către comunişti şi colaboratorii acestora. Lucrarea este însoţită de un indice de nume şi localităţi şi de două scurte rezumate în limba engleză şi italiană.

 

Răsfoind lista preoţilor, putem observa, pe lângă nume necunoscute, nume de oameni celebri pentru viaţa şi cultura ecleziastică a acestora, cum ar fi Augustin Bunea, istoric al Bisericii; Valeriu Traian Frenţiu, episcop de Lugoj şi apoi de Oradea; Vasile Aftenie, viitor Episcop titular de Ulpiana, vicar greco-catolic de Bucureşti, ucis de către comunişti în 1950; Nicolae Comşa, profesor de latină şi română, autor a numeroase eseuri; episcopul de Lugoj, Ioan Ploscaru, scriitor şi mărturisitor al credinţei, hirotonit în clandestinitate – prin voinţa Papei Pius al XII-lea – de către nunţiul apostolic Gerald Patrick Aloysius O’Hara, înainte de a părăsi ţara; istoricul bisericesc şi diplomatul Zenovie Pâclişanu şi Ion Agârbiceanu, cunoscut nu doar ca preot, dar şi ca faimos scriitor.

 

Câţiva preoţi de la Blaj, după ce au trecut riguroasa perioadă de studiu în cetatea Blajului dorită de către episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein, care a transformat micul sat maghiar în capitală culturală şi religioasă greco-catolică, şi-au continuat studiile la Budapesta şi Viena, extinzându-şi orizonturile, dar nepierzând niciodată din vedere nici locurile de naştere, nici misiunea religioasă şi de cultură pentru naţiune.

 

Primul capitol, „Blajul şi Biserica Unită”, reparcurge pe scurt istoria Blajului. Autorul consideră, ilustrând principalele etape actuale ale istoriei Bisericii Greco-Catolice din Transilvania, că aceasta a constituit „o adevărată pagină a istoriei europene” şi nu neglijează să menţioneze Conciliul din Florenţa din 1439, care a permis celor care aderau la Unirea cu Roma să-şi menţină ritul şi disciplina propriei Biserici. Este menţionată politica habsburgilor cu Decretul Leopoldin, emis de împărat la 23 august 1692, şi nu sunt trecute cu vederea nici iezuiţii Gabriel Hevenesi şi Cardinalul Kollonich.

 

După Unirea sub mitropolitul Teofil, se apropie de Scaunul episcopal personalităţi proeminente, cum ar fi episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein şi alţi clerici, ca Petru Pavel Aron, succesorul său. Celui dintâi îi datorăm ideea recunoaşterii românilor ca a „patra naţiune” a Transilvaniei, atât pentru vechimea sa, cât şi pentru numărul relevant al acestora. Întemeierea şcolilor de la Blaj a fost însoţită de punerea în funcţiune a unei tipografii. Pentru a înţelege importanţa pe care prelaţii greco-catolici o acordau culturii este destul să ne gândim la episcopul Grigore Maior care, în răspunsul dat împărătesei Maria Tereza referitor la cadoul pe care suverana dorea să i-l ofere cu ocazia numirii sale ca episcop, Maior a spus că ar dori să primească cărţi pentru biblioteca şcolilor din Blaj. Suverana i-a îndeplinit visul, trimiţându-i mai multe din duplicatele aflate în posesia bibliotecii din Viena la Blaj.

 

Soseşte şi anul 1948, când, după doi ani de la desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina – după pseudo schisma din Lviv (L’viv) -, prin iniţiativa sovieticilor, a venit rândul distrugerii Bisericii Greco-Catolice din România. În această acţiune este de neuitat rolul activ al mitropolitului ortodox Nicolae Bălan. Calvarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a început. Cel puţin Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, a reuşit să-i excomunice pe cei 38 de membri ai pseudo-sinodului de la Cluj, asemănător celui ucrainean, menţionat anterior. Însă distrugerea trebuia să aibă loc şi la nivel cultural: multe cărţi au fost încredinţate Academiei Române, alte distruse, pierdute, edificiile întrebuinţate în alte scopuri.

 

Cornel Sigmirean oferă şi alte capitole  importante, dintre care „Biserica greco-catolică şi contactele românilor cu Occidentul” sau „Seminarul Teologic din Blaj şi formarea preoţimii greco-catolice (1806-1948)”. Prin activitatea mitropolitului Alexandru Şterca Şuluţiu, credincios ecleziologiei orientale, a fost deschis Institutul Pedagogic în scopul pregătirii cadrelor didactice. Şcoala a fost, însă, închisă în anul 1948 de către comunişti. Capitolul „Preoţii Blajului” este o mină de aur din punctul de vedere al bogăţiei informaţionale.

 

Cartea, în afară de a fi un important instrument pentru cunoaşterea Bisericii Greco-Catolice, forţată să se coboare în catacombe până în 1989, ne ajută să înţelegem şi materiile şi disciplinele studiate, dificultăţile de zi cu zi ale preoţilor şi viaţa de ascetism pe care au dus-o, desigur, călugării şi membrii ordinelor religioase, în special în secolul al XX-lea asunţioniştii. Fără îndoială, lucrarea profesorului Cornel Sigmirean este un mijloc valoros de a afla aportul şi universul cotidian al preoţilor acestei Biserici şi eforturile mai marilor lor pentru îmbunătăţirea vieţii spirituale şi, prin urmare, culturale a credincioşilor.

 

Giuseppe Munarini,

Padova

 

 

Share.

About Author

Leave A Reply