Interviu cu Ioan HOLENDER

0

„Sunt un timişorean care trăieşte în Viena” Interviu cu Ioan HOLENDER, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena

Ioan Holender, născut la 18 iulie 1935 în Timişoara, este inginer, cântăreţ, impresar, director de operă austriacă. Stabilit în 1959 la Viena, s-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena, unde a studiat muzica clasică, după care a început să cânte ca bariton la teatre de operă din Viena, Klagenfurt, St. Polten. În anul 1988 a devenit secretar general al Operei din Viena şi Volksopera, pentru ca în 1992 să ajungă directorul acestor celebre instituţii. A fost director până în 30 august 2010, aceasta fiind cea mai lungă perioadă de conducere în istoria Operei Vieneze. Posesor al mai multor premii şi decoraţii atât în Austria, Italia, Bulgaria, cât şi în România, membru de onoare al Academiei Române, posesor al titlului de doctor Honoris Causa al Universităţii de Muzică din Cluj, al universităţii din Bucureşti, al Academiei de Muzică din Sofia. Este cetăţean de onoare al oraşului Cluj şi Timişoara, autorul mai multor cărţi, preşedinte şi director artistic al Festivalului „George Enescu”. Acestea sunt doar câteva din titlurile onorifice şi activităţile omului de cultură Ioan Holender, un român plin de modestie, deşi CV-ul impresionant al acestuia dovedeşte că este un adevărat ambasador cultural al României, atât în Austria, cât şi în întreaga Europă.

 România noastră o privesc într-un mod mai obiectiv decât este privită în special de mass-media din Austria, care nu ştie nimic şi scrie o serie întreagă de lucruri fără să aibă baza cunoştinţelor a ceea ce se întâmplă în România, în special ceea ce se întâmplă în România de astăzi.

În ce împrejurimi aţi ajuns la Viena?

Sunt două cărţi apărute în limba română: „De la Timişoara la Viena” şi „Spuse, trăite, dorite. Amintiri” care a apărut recent. Acolo scrie tot despre acest lucru. Acum eu nu pot să vă povestesc toată viaţa mea, nici nu avem timpul necesar pentru aceasta…

Cât de legat vă mai simţiţi de România?

Acum vin de la Constanţa unde am fost trei zile la „Festivalul Enescu”, precum ştiţi; deci eu mă simt foarte legat de România.

În acelaşi timp, cum vă simţiţi în momentul în care numele dumneavoastră este asociat cu un Enescu, un Celibidache, un Cioran… oameni care reprezintă nume foarte grele în cultura mondială?

Pe Celibidache nu l-am cunoscut, nu am nicio tangenţă cu activitatea sa. Cioran este un mare scriitor, un mare literat; n-am nicio drept să fiu comparat cu un om ca Cioran, este o altă categorie, mult, mult peste a mea, nu am nicio pretenţie de a fi amintit de această generaţie culturală.

Putem spune că sunteţi unul dintre cei mai cunoscuţi români din Viena…

Sunt foarte cunoscut în România prin activităţile pe care le-am avut în ultimii patruzeci de ani – făcând cele ce le-am făcut aici; festivalul „George Enescu” va fi la a XXI-a ediţie în 2013, care din punct de vedere artistic şi al programului îl conduc eu. Cu societăţile româneşti din Viena n-am niciun fel de legătură, nici nu le cunosc. Am cu Ambasada o relaţie normală. Cu Institutul Cultural Românesc – în special cu domnul doctor Kohn, care este director adjunct acolo, ţin o legătură permanentă de idei.

Sunteţi catalogat ca fiind unul dintre cei mai reprezentativi ambasadori ai României la Viena. Cum priviţi dumneavoastră lucrurile, cum priviţi România zilelor noastre de aici din Viena?

România noastră o privesc într-un mod mai obiectiv decât este privită în special de mass-media din Austria, care nu ştie nimic şi scrie o serie întreagă de lucruri fără să aibă baza cunoştinţelor a ceea ce se întâmplă în România, în special ceea ce se întâmplă în România de astăzi. În zilele acestea până în 29 iulie, oricum se termină ziua aceasta, este aşa de subiectivă cât a făcut media cu această neinformare încât mă miră că cu această neinformare este alimentată toată mass-media de aici din Austria şi până în America. Trist şi păcat. Atât, cu tema aceasta, cea mai „virulentă” acuma la noi în ţară.

Cum vă simţiţi dumneavoastră ca român stabilit aici de atâta vreme în clipa în care auziţi de nume precum Hagi, Ilie Năstase, Nadia Comăneci?

Năstase a fost un tenismen genial, îl cunosc personal, la fel pe tatăl său, au o notorietate eternă prin ce au realizat… pe Hagi.. personal nu am legături, cu Comăneci am fost o dată la o conferinţă la Salonic, la o întrunire a românilor din diaspora, deşi mie această titulatură de români nu mi se pare potrivită; nu mă consider un „român din diaspora”, mă consider un român pe care viaţa şi valurile l-au adus aici, dar chestia asta cu român din diaspora nu cred că se pretează foarte bine la persoana mea, sunt un timişorean care trăieşte în Viena.

Nu mai are sens să vă întreb cu ce echipă de fotbal ţineţi dacă sunteţi din Timişoara…

În momentul acesta cu niciuna pentru că echipele de fotbal din România nu mai au niciun fel de autenticitate cu oraşul pentru care joacă. Pe vremea mea, am fost foarte informat şi foarte prezent, dar atunci jucau cei care locuiau în oraşul respectiv, acum joacă cei care sunt celebri, care costă mult şi care aduc bani. Asta e opinia mea; chiar ieri am fost cu Copos, care e preşedintele echipei Rapid, dar acesta s-a occidentalizat complet. Noi, după revoluţie, am preluat într-un mod rapid tot ce e mai rău din occident, cele bune mai puţin. Nu sunt un mare admirator al activităţilor sportive pe bază materială.

Vi se pare România o ţară naturală, acum, după 20 şi ceva de ani de la revoluţie, cu toate aceste influenţe

occidentale?

Este o căutare, dar este normal pentru că în 20 de ani nu se pot schimba lucruri care 45 de ani s-au clacat, în perioada de tranziţie. Tranziţia asta se va transforma într-o perioadă posttranzitivă, dacă o să o mai apuc şi eu, nu ştiu, dar văd România de departe, de aici din Austria, parcă corupţia s-a inventat în România. Ea este şi aici, dar nu aşa, în alte culori, nu mai puţin dăunătoare.

Aveţi de gând să vă mai întoarceţi în România?

Am venit ieri… în afară de festivalul „George Enescu” şi de legăturile de prietenie sau apropierea mea cu intelectuali din România, cum este scriitorul Ciocârlie sau Andrei Pleşu, mă leagă foarte multe de Constanţa, Cluj, Timişoara, Iaşi…şi dacă am pomenit de Iaşi, foarte important, asta ca o încheiere, o să mă întorc în octombrie, unde am un curs de trei zile la Universitatea „Cuza”, foarte serios făcut despre managementul cultural, asta ca o activitate pedagogică, oficială.

 Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat,vă doresc multă sănătate şi putere de muncă pentru a duce în continuare imaginea României în cele mai înalte cercuri ale culturii europene.

A consemnat Ionica Armanca

Share.

About Author

Leave A Reply