Întoarcerea la eternitatea de acasă

1

Pentru românii ortodocşi de pretutindeni se apropie marea sărbătoare a Învierii lui Hristos, una dintre marile sărbători ale Creştinităţii şi, implicit, a românilor. Sărbătoarea sfântă a Paştelui – dincolo de bucuria reîntregirii, fie ea şi pentru câteva zile, a familiei risipite prin lume – este un prilej de bucurie şi de aducere aminte, unul dintre momentele în care gândul ne duce la jertfa Mântuitorului sacrificat fără milă de semenii săi, dar şi la reînvierea Fiului Domnului, ca o veşnică speranţă şi etern îndemn la credinţă şi cuvioşenie.

De sărbători, românii vin acasă

Majoritatea românilor din diaspora îşi doresc să petreacă această mare sărbătoare alături de cei dragi, pe meleagurile părinteşti, acasă, acolo de unde au plecat şi unde, mânaţi de graba şi de grijile vieţii cotidiene, şi-au lăsat pentru veci o parte din suflet. De Paşti, românii au bunul obicei de a-şi aduce aminte de rudele şi de prietenii plecaţi în lumea celor drepţi, şi-şi doresc să poată veghea măcar preţ de o clipă la mormântul acestora.

Pentru românii care îşi vor vizita ţara în această frumoasă perioadă le facem câteva recomandări să-şi facă timp pentru a trăi puţin din mirajul şi fascinaţia sărbătorii Paştelui vizitând câteva din locurile cu adevărat speciale.

Mănăstirea Săraca este cea mai veche aşezare monahală din Timiş

Se găseşte în satul Şemlacu Mic din judeţul Timiş şi este cea mai veche aşezare monahală din judeţ, fiind atestată documentar în anul 1270. Folosită ca biserică parohială a satului, a redevenit mănăstire în 1988. În secolul XV, mănăstirea era calificată de franciscani ca centru de rezistenţă împotriva catolicizării creştinilor din Banat. În 1778 este închisă de autorităţile imperiale austriece. Redevine mănăstire în anul 1932, fiind iarăşi închisă în 1959 de către comunişti. În 1990 redevine mănăstire. Numele de Săraca provine din perioada de dupa închiderea sa în 1778. Biserica mănăstirii a fost rezidită în 1443 din piatră şi caramidă, sub supravegherea călugărului Macarie de la Tismana. Fresca bisericii datează din 1730 şi are o mare valoare artistică. În mănăstire se află moaştele Sfintei Maria Egipteanca şi părţi din Moaştele Sfinţilor Nicolae, Tecla şi Filofteia. Se spune că Icoana Maicii Domnului de la mănăstire este făcătoare de minuni.

La Mănăstirea Dealu a apărut prima carte din Ţara Românească

Mănăstirea de maici este o ctitorie a domnitorului Radu cel Mare, fiind una dintre cele mai vechi mănăstiri din ţară. Aflată în satul Viforata din comuna Aninoasa, la numai 6 km în nord-vestul municipiului Târgovişte, prima menţionare documentară a mănăstirii Dealu apare în anul 1446. Se ştie, însă, cert că aici exista o mănăstire încă din anul 1431. Radu cel Mare demarează în anul 1499 lucrările de reînnoire a vechii mănăstiri. Noul aşezământ va fi sfinţit în decembrie 1501. După moartea lui Radu cel Mare lucrările au fost continuate de Vlăduţ Voievod şi Neagoe Basarab. Biserica mănăstirii este cea mai mare necropolă domnească din Romania. Aici au fost înmormântaţi: Radu cel Mare (1508), Vlăduţ Voievod (1512), Radu Vodă Bădica (1524), Vlad Înecatul (1532), Pătraşcu Vodă cel Bun (1567) şi Mihai Movilp (1608). În 1601, prin grija lui Radu Buzescu, aici va fi depus capul voievodului Mihai Viteazul. În 1610 mănăstirea a fost prădată şi mormintele domnitorilor au fost distruse de trupele princepelui transilvănean Gabriel Bathory. Marele domnitor Constantin Brâncoveanu asigură refacerea mănăstirii şi a picturii sale. După domnia acestuia, mănăstirea se află în picaj. Este rândul domnitorului George Bibescu să asigure restaurarea mănăstirii între anii 1844-1854. Din nefericire, între 1879 şi 1940 aici au funcţionat diverse şcoli militare, ceea ce a făcut ca vechile chilii să fie înlocuite cu clădiri noi. După renovarea din 1953-1956, mănăstirea revine la vechea strălucire. La mănăstirea Dealu a apărut prima carte din Ţara Românească.

Peştera Sfântului Apostol Andrei, prima biserică creştină din România

Mănăstirea este situată în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa, la o distanţă de 76 km de capitala de judeţ. Este formată din trei biserici şi un mai multe chilii. Peştera Sfântului Andrei, o biserică săpată în stâncă, a fost – conform tradiţiei – prima biserică creştină din România. Peştera a fost descoperită în anul 1918 de avocatul constănţean Jean Dinu. În timpul comunismului, peştera a devenit loc de adăpost pentru oi. După 1990, peştera a fost reamenajată. Într-o nişă este săpat un fel de „pat“, în care, potrivit tradiţiei, s-ar fi odihnit apostolul Andrei. În biserica mică a mănăstirii se pastrează sfânta raclă cu moaştele Sfântului Andrei, adusă de la Mitropolia Trifiliei din Grecia.

Mănăstirea Lainici,  lăcaş străvechi de cult şi rezistenţă

Aşezată aproximativ la jumătatea drumului dintre Târgu Jiu (32 km) şi Petrosani (25 km), în fermecătorul defileu al Jiului, se află Mănăstirea Lainici, lăcaş străvechi de cult şi rezistenţă. Ridicarea mănăstirii Lainici este strâns legată de numele Sfântului Cuviosul Nicodim de la Tismana. Ridicată în secolul XIV, mănăstirea a avut de suferit de pe urma prigoanei austriece din anii 1750-1765. Aşezarea a fost refăcută între 1810 şi 1817. Actualele fresce datează din 1860. Aici s-a ascuns o vreme marele revoluţionar Tudor Vladimirescu. În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a căzut în mâinile nemţilor, care au pângărit biserica mănăstirii. În 1926, mănăstirea fost refacută pentru ca, începând cu anul 1947, să fie ocupată de brigadierii şi armata care lucrau la calea ferată Bumbeşti-Livezeni, iar în 1961 să fie închisă. În prezent mănăstirea se mândreşte cu o biserică nouă, unică în lume prin pictură şi plan arhitectonic. Biserica are doua planuri: parter şi demisol. Partea de sus, pictată de Grigore Popescu, prezintă o adevărată Istorie a Bisericii creştine, de la perioada de după persecuţii până astăzi, inclusiv sfinţii recent martirizaţi de la cei ruşi până la cei din spaţiul creştin din Estul Europei. Demisolul este dedicat perioadei (persecuţiilor) de început a bisericii. În noua biserică se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, adusă de la Muntele Athos.

Mănăstirea Hodoş-Bodrog, atestată din 1177

Situată la numai 15 km la nord de Arad, în satul Bodrogu Nou, mănăstirea este considerată a fi aşezământul cu cea mai veche viaţă monahală neîntreruptă din România. Mănăstirea este atestată documentar încă din anul 1177. Biserica mănăstirii datează din secolul XIV, fiind construită din piatră şi cărămidă romană. Pictura interioară a fost realizată în secolele XVI-XVII.

Mănăstirea Râmeţ şi ale ei nouă straturi de pictură

Este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri ortodoxe de cult din Transilvania, datând din secolul XIII şi fiind zugrăvită cu al treilea strat de pictură în 1377. Despre vechimea ei vorbesc cele nouă straturi de pictură efectuate în lunga ei existenţă. Despre importanţa acesteia stă mărturie faptul că a fost lovită de tunurile generalului Bukow în 1762. Fiind ulterior refăcută, avea să fie distrusă de trupele imperiale în 1785. Redevine mănăstire în 1932, după ce fusese biserică de mir. Într-o raclă de lemn aflată în biserica mănăstirii se pastrează capul Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Cel mai scurt şi bun drum este cel care porneşte din Teiuş (20 km). Mănăstirea este înconjurată de un peisaj deosebit. De aici se pot face drumeţii spre câteva obiective naturale deosebite.

Linkuri utile: www.patriarhia.ro; www.pelerinaj.ro

Mai multe informatii despre România, recomandări şi sfaturi pentru vizitarea locurilor sacre ale românilor ortodocşi, puteţi solicita birourilor de informaţii turistice ale României din: Viena, Roma, Berlin, Varşovia, Paris, Londra, New York, Madrid şi/sau Moscova.

Simion Giurca,

Viena

 

La poze, manastirea dealu e de rezerva. Daca o folosesti, atunci (c) manastireadealu.ro.

Share.

About Author

1 Comment

  1. (Nu mai pot continua sa raunspd in coloana ingusta, asa ca raunspd aici )1. Cand duci pleosca unui bolnav de leucemie, e dramatic, e trist, e infiorator de dureros. Dar stii ca se va termina. In cazul ei, nu stie cand / daca / mai ales CUM se va termina.2. Cazul in care un om se accidenteaza si asta ii lasa urmari fizice de genul picat par, arsuri, uratire, etc., e una. Chiar si inainte de casatorie, cred ca astea nu altereaza capacitatea omului de a lua decizii, de a fi implicat in comunitate, de a-si asuma rolul si functia de sot, de partener in a lua hotarari, de a fi parte din intreg. Dar cand omul nu doar ca nu poate contribui la acestea, dar este si o grija suplimentara, este nedrept pana si fata de el sa il pui in situatia in care mereu si mereu sa isi aminteasca de incapacitatile sale. Pentru ca el deja apartine de un alt cerc de oameni, de un alt grup. El are alte nevoi si alte surse de frustrare.Permiteti-mi sa imping exemplul asta la maxim. Intra in casa acestor soti un hot. Ii gaseste asa cum sunt ei: ea tanara si el bolnav. O violeaza sub ochii lui. Ii ia copiii si i-i omoara. Tot sub ochii lui. Fura din casa banii castigati de sotia lui. Nu e asta mult, mult, mult mai zdrobitor decat sa ai o prietena buna, de incredere, pe care sa o stii in siguranta si cu care sa te vezi din cand in cand? Am impins exemplul la maxim pentru ca sa scot in evidenta faptul ca el nu mai poate sa fie sot in contextul in care un sot trebuie sa ofere un minim minimorul de siguranta pentru familia sa compusa atat din sotia sa cat si din copiii sai cat si din parintii acelei fete si parintii lui. Aici nu discutam despre a fi frumos sau urat, cu cicatrici sau fara. Ci daca poti sa iti aperi sotia pe strada sau nu.Nu spun ca nu e dureros si nu vorbesc fara a fi constienta ca e un traumatism sever un eveniment de genul acesta intr-o relatie.Dar daca accidentul are loc dupa casatorie, rugaciunea lui poate suna asa: Doamne, nu mai pot sa o apar, apar-o Tu pentru mine. , daca acum s-ar intampla o nenorocire de genul celei pe care am descris-o sus, cum ar suna rugaciunea lui? Eu nu stiu, nu imi pot inchipui. Adica el o expune cu buna-stiinta pe ea nu doar la neajunsuri, ci chiar la pericole mari, instabilitate si lipsa de securitate din toate punctele de vedere.Mai este un lucru. Rolul unui barbat ESTE acela de a proteja, de a apara, de a oferi un cadru de siguranta, deci daca un barbat ia de sotie o femeie cu dificultati fizice, pot sa inteleg mai bine mecanismul cum este cazul lui Joni Eareckson Tada (desi, daca este sa luam la bani marunti, si in acel caz, ea are o mare independenta de el, chiar fiind in carucior; inclusiv financiar isi purta singura de grija inainte de a se casatori). Rolul femeii nu este acesta. Ea are un alt rol. Femeia din acest videoclip si-a asumat rolul unui barbat. Atata doar ca ramane femeie, si nu va avea cum sa isi indeplineasca bine rolul.Nu ii condamn, atata doar ca dincolo de slujirea ei (a carei conditie necesara NU implica o casnicie) nu gasesc nimic de admirat mai mult decat la un caz oarecare, in care un om sanatos ingrijeste de un bolnav. Nu mi se pare un gest curajos, mi se pare usor inconstient dar fiecare raunspde pentru inconstienta sa. Cat despre faptul ca ati lua decizia de a cununa doua persoane in acest context numai cu un feedback din partea altor pastori tot respectul.

Leave A Reply