Mihai Pătraşcu, primul român care studiază aviaţia la Krems (2)

0

Continuăm dialogul cu Mihai Pătrașcu, primul român care a fost ac ceptat la una dintre cele mai bune școli de aviație din lume, pentru că MBAul în aviație de la Krems rivalizează, în context mondial, cu centre de aviație din Statele Unite, Canada sau Singapore. Cei 12 selectați pentru pro gramul de MBA în aviație (care durează doi ani) sunt piloți, di rectori de aeroport, instructori de zbor sau oameni cu o bogată ex periență în domeniu. Un program în care Mihai Pătraşcu, direc torul Aeroportului In ternaţional din Baia Mare, reprezintă România.

Aveţi un CV impresionant şi, totuşi, nu aţi luat drumul Occidentului. Un CV care a început a fi creionat la “BabeşBolyai”, în ClujNapoca.

‐ Oricum întâlnirea cu universitatea clujeană mi‐a oferit ştiinţa de a păstra echilibrul în ceea ce priveşte re‐ laţiile cu viaţa şi capacitatea de a vedea în obstacole nu ziduri, ci oglinzi, puncte de reflectare şi pornire înspre altceva. Am mai învăţat ce înseamnă să ai ca profesori oameni adevăraţi şi, printre colegi, prieteni de o viaţă. Am simţit ceea ce înseamnă devenirea întru fiinţă şi manifestarea întru spirit sub ocrotirea binecunoscutei alma mater napocensis. Am mai învăţat că orice pier‐ dere poate fi şi o regăsire atâta vreme cât ea consti‐ tuie, pentru tine, ca om, o stare de graţie a spiritului. Am mai învăţat măsura şi dreapta cugetare, deschiderea şi, mai presus de toate, educaţia propriului sine.

Din Munster a dobândit privirea globală asupra politicului,din Amsterdam spiritul creator

Formarea a continuat în spaţii academice de peste hotare.

‐ Am avut marea şansă ‐ prin diferite programe şi activităţi ‐ de a trăi experienţe la alte universităţi mari ale lumii. Este foarte greu să exprim în câteva cu‐ vinte, însă mă voi limita doar la a menţiona ce datorez câtorva din ele. Universităţii din Munster îi datorez o privire globală asupra peisajului politic actual, o viziune asupra liberalismului şi democraţiei, ca să nu mai in‐ sist asupra unei gândiri sistemice, profund analitice şi pătrunzătoare, de tip german. Universităţii din Am‐ sterdam‐Maastricht ‐ dezvoltarea spiritului creator, a unei perspective artistice asupra lumii. Acolo am ajuns să depăşesc pentru prima dată barierele naţionale şi să mă simt, în contextul unei atmosfere universitare care cuprindea persoane chiar şi de vârsta a treia, din toate continentele lumii, solidar cu ceea ce îmi place mie să numesc spiritul universitar. O lecţie despre crea‐ tivitate care, din nefericire, este foarte greu de aplicat la noi din cauza persistenţei, încă, a unor bariere men‐ tale care mie mi se par greu de explicat. Universităţii din Paris II ‐ o “formare procedurală” în conceperea şi ela‐ borarea legilor după tipicul şi cerinţele Parlamentului European, o gândire aplicată atât înspre redarea (după normative europene) unor documente oficiale, cât şi în‐ spre eficienţa lor şi modalităţile de punere în practică a acestora. Universitatea Guadalajara ‐ Puerto Vallarta este locul care m‐a învăţat să cred că ‐ parafrazând un titlu celebru dintr‐un roman mexican ‐ niciun loc nu este prea departe atunci când vrei să te clădeşti întru fiinţă. A fost ca o “încercare a exoticului”, experienţă a unei altfel de lumi, unde universitatea înseamnă izbăvirea prin cultură. Am petrecut la Universitatea Bucureşti, la universităţi din Budapesta, Sofia, Utrecht diferite momente deloc neglijabile.

Sfaturi pentru tinerii zilei

După atâta experienţă academică şi şlefuire universitară, cum vedeţi societatea actuală?

‐ Într‐un singur mod, chiar dacă este o foarte mare luptă: izbăvită prin frumos! Ce sfaturi i‐aș da unui tânăr pentru a trăi frumos în lumea de azi? Să nu cedeze ni‐ ciodată și să nu spună că nu se poate să facă ceea ce își dorește. Dacă eu am reușit să am patru diplome de fa‐ cultate, să public şapte cărți și să străbat patru conti‐ nente, sunt convins că fiecare poate! Să nu își piardă timpul cu lucruri neesențiale sau cu oameni care nu me‐ rită; să caute proximitatea și anturajul oamenilor mi‐ nunați; să învețe din exemplele altora și să încerce să umple fiecare moment al zilei cu un zâmbet! Să gân‐ dească frumos și să nu păstreze nicio umbră de gând sau de sentiment negativ! E atâta de învățat din tot ce este în jurul nostru, încât e păcat să nu deschidem ochii și să nu facem ce dorim cu adevărat! Nu în ultimul rând, să facă bine tot ceea îi face plăcere și să împrăștie cu bu‐ curie și lumină în jurul lui! Să ajungă la performanța de a se bucura mai mult în momentul în care dăruiește ceva chiar decât în cel care primește. Eu am ajuns la acest sentiment și să știți că puține alte senzații omenești sunt echivalente!

„Am vrut să răstorn eu ordinea lucrurilor și a lumii”

Şapte cărţi spuneaţi. În ce genuri au fost abordate şi care este cel ce vă reprezintă cel mai mult?

‐ Dacă am debutat cu „Jurnalul” (așa am vrut să răstorn eu ordinea lucrurilor și a lumii, pentru că marii scriitori își scriu memoriile la bătrânețe sau jurnalul este și un gen care se publică postum), m‐am centrat apoi pe analize literare sau studii antropologice, pen‐ tru ca în ultimul timp să mă axez pe jurnale de călătorie sau eseuri legate de aspectele vieții întâlnite prin di‐ ferite colțuri ale lumii. Astfel am impresia că are acces la gândurile mele un public mult mai larg și că, dacă nu pot cu toții să vadă locurile pe unde trec sau să simtă ce simt eu, măcar să le dau picături de gânduri și frân‐ turi de senzații trăite de mine. Astfel am impresia că mă pot împărți în jur și că pot da oamenilor lumină din bucuria mea. În momentul de față am în pregătire o carte cu eseuri, o carte ce se va intitula probabil „Frânturi” și care descrie lumi diverse, de la Amster‐ dam și până în Kathmandu sau Singapore. Sunt locuri pe unde am fost și care m‐au marcat, contribuind la de‐ venirea mea întru ființă. Cred că anul acesta va vedea lumina tiparului.

 „Să facem din bariere provocări pentru a fi mai buni”

În loc de concluzie?

‐ A trecut mult timp de la vremurile când eram elev și de la viaţa boemă de atunci… Între timp am trecut prin boema pariziană sau prin rapsodia boe‐ miană, am gustat de la cultura rockului la sobrietatea concertelor clasice, trecând prin muzica religioasă bi‐ zantină sau prin concertele lui Andre Rieu. L‐am as‐ cultat pe Mircea Oliv, am savurat discursuri de savanţi sau am simţit alături de mari duhovnici. Am escaladat munţi şi am cutreierat continente, am zburat sute de mii de kilometri şi am bătut la pas cărări nebănuite. Dar am învățat un singur lucru: că nu contează culoa‐ rea pielii, religia sau alte forme de manifestare, im‐ portant este să respectăm valorile eterne ale vieții și să învățăm să îl respectăm pe celălalt ca pe noi înșine. Să facem din ziduri oglinzi și din bariere provocări pen‐ tru a fi mai buni și a îmbogăți cât mai mult din corola de minuni a lumii!

 

Laurian Moldovan 

Share.

About Author

Leave A Reply