„Milostivirea este cel mai mare atribut al lui Dumnezeu, tot ce mă înconjoară îmi vorbeşte despre ea” – Sf. Faustina Kowalska

0

O CARTE PE LUNĂ, SI LUMEA AR FI MAI BUNĂ

S.M. Elzbieta Siepak ZMBM – „Spiritualitatea sfintei surori Faustina” Ed. Maranatha, Bucureşti, 2008; 107 p.

În istoria Bisericii Catolice, dar şi a Europei, Fericitul Ioan Paul al II-lea nu va rămâne doar drept „Suveranul Pontif care a îngropat comunismul”, ci şi, între multe alte fapte memorabile, pentru că ne-a lăsat câţiva sfinţi cu totul extraordinari, a căror credinţă a strălucit cu putere în întunecatul veac al XX-lea: Maximilian Maria Kolbe, Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein)

– Patroana Europei şi Faustina Kowalska. Aceasta din urmă a fost înzestrată de Providenţă cu o misiune specială – vestirea Milostivirii Divine într-o epocă pe care oamenii au însângerat-o prin intermediul a două instrumente oribile, comunismul şi nazismul. Iată ce spune Isus prin vocea călugăriţei poloneze: „În Vechiul Testament am trimis la poporul Meu profeţi cu fulgere. Astăzi te trimit pe tine spre întreaga omenire cu milostivirea Mea. Nu vreau să pedepsesc omenirea îndurerată, ci doresc să o vindec strângând-o la Inima Mea Milostivă”. Beatificată la 18 aprilie 1993 şi canonizată la 30 aprilie 2000, Sf. Faustina Kowalska vine din patria lui Ioan Paul al II-lea, eroica Polonie. Gândindu-mă la timpurile noastre, mă minunez cum de secolul al XX-lea a avut parte nu de unul, ci de două chipuri emblematice ale răului – Hitler şi Stalin. Dar în acelaşi veac, Dumnezeu a dăruit Bisericii un Papă ca nimeni altul şi o sfântă care nu a obosit să proclame Milostivirea lui Dumnezeu. Faptul că amândoi sunt polonezi este departe de a fi o coincidenţă: deşi ţara lor a fost de mai multe ori măturată de pe hartă de furia istoriei, polonezii nu doar că au supravieţuit, dar au fost mereu un model de curaj, onoare şi umanitate. Oare de ce? Ce anume i-a ţinut în viaţă şi i-a păstrat în istorie? Răspunsul mi se pare evident: polonezii au fost călăuziţi de-a lungul istoriei de CREDINŢA în Dumnezeu şi de FIDELITATEA faţă de Biserică. Polonezii au fost şi sunt creştini nu doar cu vorba, ci şi cu fapta, nu doar pe la recensăminte, ci şi în viaţa de zi cu zi, nu doar în zilele de sărbătoare, ci şi în plină catastrofă. Credinţa Faustinei Kowalska, iubirea şi ascultarea ei faţă de Cristos şi faţă de Biserica Sa, dorinţa de a deveni apostol şi misionar al Milostivirii Divine au transformat-o pe tânăra şi timidă călugăriţă într-un ambasador al creştinismului pe toate meridianele globului. Astăzi, micuţa poloneză este probabil cea mai cunoscută şi mai iubită dintre noii sfinţi ai Bisericii. În rugăciune şi meditaţie, în adoraţie şi extaz, ea a înţeles puterea infinită a iubirii lui Dumnezeu: „Milostivirea Te-a împins să binevoieşti să coborî până la noi şi să ne scoţi din mizeria noastră”.

I. Noţiunea de spiritualitate. Autoarea cărţii situează spiritualitatea Sfintei Faustina în contextul diverselor şcoli şi curente de spiritualitate (benedictinii, franciscanii, dominicanii, iezuiţii), subliniind specificul acesteia: cunoaşterea şi contemplarea misterului Milostivirii Divine.

II. Cunoaşterea misterului Milostivirii lui Dumnezeu şi contemplarea sa în cotidian. Sora Faustina a pornit pe drumul sfinţeniei de la întrebarea fundamentală: „Cine este Dumnezeu?”. Isus îi răspunde: „Cunoaşte-L pe Dumnezeu prin contemplarea atributelor Sale”. Meditând la acestea, Faustina se opreşte asupra milostivirii şi îi cere: „O, Isuse al meu, eu doresc să oglindesc Inima Ta compătimitoare şi plină de milostivire, vreau să o glorific. Fie ca milostivirea Ta, o, Isuse, să fie întipărită în inima mea şi în sufletul meu că o pecete, aceasta va fi emblema mea în această viaţă şi în cealaltă”.

III. Atitudinea de încredere şi de milostivire. Sora Elzbieta Siepak subliniază dimensiunea verticală a spiritualităţii Faustinei (iubirea faţă de Dumnezeu) şi pe cea orizontală (iubirea faţă de aproapele). „Încrederea în Dumnezeu, în experienţa Sorei Faustina, comportă o bogăţie cu totul singulară de virtuţi şi atitudini morale creştine. Este o încredere plină de intimitate de copil „(Arh. Stanislaw Nowak). Nu este „o acceptare intelectuală „sau „un sentiment pios”, ci o atitudine concretă, care ţine de „îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu”.

IV. Iubirea faţă de Biserică şi charisma proclamării misterului Milostivirii lui Dumnezeu. Contemporanii noştri greşesc atunci când consideră Biserica drept o simplă instituţie (religioasă sau socială). Faustina exprimă lapidar esenţa unui mister. Ea scrie în Jurnalul său: „Milostivirea lui Dumnezeu a instituit Biserica”. Isus prezent în Sf. Euharistie, în Evanghelii, în persoana preotului celebrant şi în inima celor adunaţi la Liturghie… Lucrarea Milostivirii Divine prin intermediul Sacramentelor, mai ales Botezul, Pocăinţa şi Euharistia… Rugăciunea, meditaţia, contemplaţia şi adoraţia ca locuri ale întâlnirii cu Dumnezeu… ªi două imagini teologice care vorbesc oricărui suflet: Biserica-mamă şi Trupul mistic al lui Cristos (ideea unităţii: pe verticală – între oameni şi Cristos, şi pe orizontală – între oamenii înşişi uniţi în Cristos).

V. Iubirea faţă de Euharistie. Autoarea cărţii trece în revistă cele trei dimensiuni ale misterului euharistic: prezenţă-întâlnire, jertfă şi ospăţ. Ele au fost ilustrate în viaţa Sfintei Faustina: adesea, în timpul Liturghiei, îl vedea în ostia consacrată pe Isus răstignit. În scrierile sale, sfânta poloneză a notat aceste cuvinte ale lui Isus: „Mi-e sete, mi-e sete de mântuirea sufletelor…”. Ea s-a oferit ca jertfă vie pentru cei păcătoşi: „Doresc să fiu ostie vie pentru Tine, Tu eşti marele Domn, atotputernic, Tu poţi să-mi acorzi acest har”.

VI. Devoţiunea faţă de Maică Domnului. Încongregaţia unde se afla Sora Faustina, Sfânta Fecioară Maria era venerată sub acest nume: Maica Domnului a Milostivirii. Sora poloneză s-a considerat mereu o fiică a Mariei, punându-se sub ocrotirea ei şi ascultându-i cu fidelitate îndemnurile. Dar Sfânta Fecioară este mai mult decât atât: este model şi maestră a vieţii interioare. Ascultarea şi supunerea faţă de inspiraţiile Duhului, puritatea, smerenia, blândeţea şi reculegerea, colaborarea ascunsă cu Isus pentru mântuirea sufletelor – toate acestea au inspirat-o pe Sora Faustina, făcând din Maica Domnului un model de viaţă creştină. Ea recunoaşte: Maria „m-a învăţat să-l iubesc lăuntric pe Dumnezeu şi cum să îndeplinesc în toate sfânta Sa voinţă”. Prin Faustina Kowalska, Biserica a primit noi comori: superba icoană a lui Isus cel Milostiv, sărbătoarea Milostivirii Divine (prima Duminică de după Paşte) şi rugăciunea către Milostivirea Divină (sau Rozariul Divinei Îndurări). Încredinţându

Beatificată la 18 aprilie 1993 şi canonizată la 30 aprilie 2000, Sf. Faustina Kowalska vine din patria lui Ioan Paul al II-lea, eroica Polonie. Gândindu-mă la timpurile noastre, mă minunez cum de secolul al XX-lea a avut parte nu de unul, ci de două chipuri emblematice ale răului – Hitler şi Stalin. Dar în acelaşi veac, Dumnezeu a dăruit Bisericii un Papă ca nimeni altul şi o sfântă care nu a obosit să proclame Milostivirea lui Dumnezeu.

-ne mijlocirii Fericitului Ioan Paul al II-lea şi a Sfintei Faustina, să-l primim în inima noastră pe Isus cel Milostiv…

Ana-Maria Botnaru

Share.

About Author

Leave A Reply