Modele de integrare şcolară a ed media

0

Educaţia media este un tip de educaţie care nu are multe puncte în comun cu modelele formării şcolare tradiţionale. Una dintre problemele cele mai mari legate de integrarea educaţiei media în şcoala de tip tradiţional este găsirea unui loc stabil pentru acest tip de educaţie în cadrul sistemului educaţional. Dacă analizăm situaţia internaţională, putem observa cel puţin trei soluţii diferite: modelul disciplinar, modelul transversal şi modelul disciplinar-transversal, sau hibrid. Analizând cele treimodele posibile, se observă încă un aspect nou, şi anume trecerea de la educaţia media, la educaţia prin mass-media. Uneori este greu de delimitat cele două modele de educaţie, chiar dacă sunt foarte diferite1. În urma unui studiu a opiniei specialiştilor europeni asupra diferenţei dintre educaţia media şi alfabetizarea media2, Alexander Fedorov a obţinut rezultate interesante. Studiul a fost efectuat cu datele adunate de la 26 de experţi în educaţia media, din 10 ţări. Rezultatele privind principalele modalităţi de aplicare ale educaţiei media sunt prezentate mai jos:

Tabelul 1:

Părerea experţilor asupra modelului de educaţie media Aşa cum se vede din rezultatul cercetării, majoritatea experţilor (61,54%) consideră metoda hibridă ca fiind cea mai potrivită, deoarece în cadrul acesteia este posibilă combinaţia dintre integrarea educaţiei media în materiile şi cursurile obligatorii, şi modul disciplinar de a efectua educaţie media. Doar opt dintre cei intervievaţi s-au declarat favorabili modelului transversal, în timp ce abia 7,69% (2 persoane) consideră educaţia disciplinară a mass-mediei singura cale de urmat.

A) Modelul disciplinar Nu numai educaţia media participă la aşa numitele noi cunoştinţe, ci şi alte materii care au scopul să răspundă necesităţilor educaţionale ale unei societăţi aflate într-o schimbare rapidă şi continuă (educaţia civică, educaţia consumului, a sănătăţii). Primul pas în acest model de educaţie media fost făcut în Canada prin anii ‘70. În cele dintâi a fost elaborat un plan de construire a unui program de educaţie media. În faza următoare s-a trecut la introducerea tehnologiei în cursurile universitare pentru profesori. Ministerul Educaţiei a instituit un birou pentru profesori, la care să poată apela pentru clarificarea dubiilor şi pentru obţinerea de material didactic. S-au organizat cursuri de pregătire pentru profesori până la acoperirea întregului teritoriu naţional. A fost înfiinţat un post de televiziune, cu scopul de a furniza materiale video în ajutorul activităţii didactice a profesorilor. În ultimii ani, odată cu dezvoltarea internetului, s-a perfecţionat procesul canadian, care a trecut în cea de a doua fază. Aşa cum se întâmplă de obicei cu orice lucru nou, nici introducerea educaţiei media nu poate să fie perfectă de la început, însă experienţa a dovedit cum succesiv acest tip de educaţie a reuşit să se integreze în sistemul şcolar tradiţional, s-a adaptat nevoilor şi treptat situaţia s-a normalizat. Unele aspecte pe care modelul disciplinar le implică sunt:

– Prezenţa unei discipline cu un profesor propriu şi un spaţiu propriu în orarul săptămânal, o recunoaştere instituţională, disponibilitatea infrastructurii tehnice şi o bibliotecă de specialitate.

– Se asigură o continuitate didactică a educaţiei media. Se poate evita astfel întreruperea educaţiei media, atunci când unii profesori mai întreprinzători îşi încetează activitatea din anumite motive.

– Se creează printre profesori anumite reţele, facilitând astfel schimbul de experienţe. Pe de altă parte există însă şi aspecte negative cum ar fi şcolarizarea mass-mediei, făcând astfel să se piardă dinamica şi vivacitatea tipică acestui tip de educaţie3.

B) Modelul transversal În programele şcolare, educaţia media trebuie să intereseze totalitatea materiilor. Conform acestui model, toate disciplinele trebuie gândite ca şi ocazii de a educa mass-media, în timp ce mass-media poate fi folosită – precum o enciclopedie întotdeauna actualizată – ca şi material didactic în predarea altor materii. Ideea de bază este cea conform căreia educaţia înainte de toate este educaţia limbajului, astfel încât mass-media poate fi folosită ca şi:

– Material didactic – prin utilizarea de materiale video, articole de ziar, situri internet în cadrul orelor de matematică, istorie, geografie (Google Earth, Wikipedia), economie (imaginea produselor în publicitate, efectul publicităţii asupra creşterii vânzărilor etc.)

– Educarea limbajului expresiv – folosirea conceptelor mass-mediei pentru predarea altor materii

– Trecerea de la modul tradiţional de a preda, la unul modern, prin folosirea mijloacelor de comunicare în masă (ex.: vizionarea unui film educativ, care să poată fi subiect de discuţie şi de creativitate în cadrul altor materii)4. Masterman enumeră trei posibilităţi de predare transversală a mass-mediei:

– Uz enciclopedic

– Stimulatori ai creativităţii

– Ocazie de interacţiune între profesor şi elev pentru a corecta informaţiile incomplete, prejudecăţile şi stereotipurile luate din mass-media. Dascălii trebuie să fie conştienţi de faptul, că deşi elevii lor aduc în clasă idei despre diferite evenimente,teme, aceste idei nu sunt întotdeauna clare, astfel încât să poată construi pe ele o nouă cunoştinţă. Prima acţiune este aceea de a clarifica faptul că realitatea prezentată de mass-media nu este reală, ci construită, care trebuie supusă unei analize critice5.

Si acest model prezintă atât avantaje, cât şidezavantaje. Nu mai există aici riscul de şcolarizare a mass-mediei, aşa cum s-a văzut în cazul modelului disciplinar. Se asigură astfel o înţelegere a mass-mediei în raport cu alte materii, nemaifiind o entitate izolată, ci una care este în strânsă legătură cu lumea, o posibilă resursă de cunoştinţe şi de informaţii, şi nu numai de divertisment. Dezavantajul cel mai mare îl reprezintă lipsa coordonării. Există pericolul că educaţia media să fie absorbită de către alte materii şi elevul să nu mai poată recunoaşte în mod clar elementele specifice acestei educaţii.

C) Modelul hibrid Acest model reprezintă combinaţia celor două modele precedente. Combinaţia se face în funcţie de necesităţile şi exigenţele locale, acest model oferind conducerilor locale libertatea de a decide asupra modului aplicării. Modelul hibrid este cel mai indicat acolo unde sistemul academic este decentralizat, şi modelul didactic este decis la nivel local6.

Educaţia media este un tip de educaţie care nu are multe puncte în comun cu modelele formării şcolare tradiţionale. Una dintre problemele cele mai mari legate de integrarea educaţiei media în şcoala de tip tradiţional este găsirea unui loc stabil pentru acest tip de educaţie în cadrul sistemului educaţional.

Micaci Cristian Iosif

Share.

About Author

Leave A Reply