MuzeulȚăranului, 24 de ani de la (re)înfiinţare

0

În 5 februarie sau împlinit 24 de ani de la (re)înfiinţarea Muzeului Ţăranului. Prilej cu care a avut loc concertul orchestrei de cameră Philarmonia a Centrului Național de Artă „Tinerimea Romana”, dar au şi fost vernisate două expoziţii pe care, încă, le mai puteţi vizita. Este vorba despre expoziția „Rușii lipoveni din România” şi „În urma acului. Românii de peste Bug”.

„Rușii lipoveni din România”, expoziţie deschisă până în 27 aprilie

„Rușii lipoveni din România” este deschisă până în 27 aprilie, la Sala Laolaltă și Școala Satului. „Lipovean” a fost un termen atribuit, în România, rușilor ortodocși de rit vechi. După evenimentele din decembrie 1989, s‐a impus termenul de „ruși lipoveni”. Lipovenii locuiesc, în special, în județul Tulcea, precum și în zona Bugeacului, în preajma orașului Vâlcov, din regiunea Odessa. Mici grupuri de lipoveni trăiesc și în Moldova, inclusiv în Bu‐ covina, dar și în județele Brăila, Constanța și Ialomița.

În expoziție au fost incluse obiecte având carac‐ ter religios, fotografii, port, obiecte folosite la pescuit, dar și lucruri de uz casnic.

Expoziția poate fi vizitată de marți până dumi‐ nică, între orele 10.00 și 18.00.

„În urma acului. Românii de peste Bug” sau despre povestea cusăturilor româneşti din Donbas

Până în 2 martie, în Sala „Irina Nicolau”, sunteţi invitaţi să descoperiţi expoziţia „În urma acului. Româ‐ nii de peste Bug”. În Ucraina, dincolo de Bug, trăiau în anii ’40 ‐ și încă mai viețuiesc ‐ comunități rurale ro‐ mânești. Informația a căpătat materialitate odată cu descoperirea colecției de cusături alcătuită în 1943 de către Anton Golopenția și dăruită, începând din anul 2006, Muzeului Ţăranului, de către Sanda Golopenția. Expoziția „În urma acului” propune un discurs vizual, audio și audiovizual despre povestea cusăturilor românești din Donbas.

Războaie, închisori, emigrări, amuțiri, multă răbdare: cusăturile au drumețit, au emigrat, au fost închise. Ștergare, cămăși și păretare au călătorit pe rute lungi, din Donbas, la București, din București, la Ithaca, N.Y., și de acolo la Providence, R.I. în Statele Unite, apoi, din Providence, înapoi, la București. Drumurile s‐au înscris în intervalul 1943-2005. Unele dintre cusături au stat în lăzi, cutii sau dulapuri, nebucurând ochii nimănui, timp de mai bine de 50 de ani.

„Momente de acest fel luminează nu numai un aspect al trecutului românesc, ci și modul în care se poate vorbi astăzi despre o diversitate românească”, a declarat Sanda Golopenția, citată de cultura.ro.

Date şi imagine furnizate de Ministerul Culturii.

Pagină realizată de R. Anda Toma 

 

Share.

About Author

Leave A Reply