“Nu‐i uita pe săraci”, mesajul care a influenţat alegerea de nume

1

La Sărbătoarea Sf. Matei (21 septembrie), în anul 1953, un tânăr cu nimic mai presus sau mai prejos de cei asemenea lui, s-a prezentat la confesional – aşa a început totul:  a intrat în Societatea lui Isus, a devenit preot, apoi episcop, arhiepiscop, cardinal şi, acum, papă. Un papă îşi alege un nume care nu a mai fost purtat de predecesorii săi – este un gest pe care îl mai făcuse numai Papa Lando, în 913. Iar acest nume este Francisc. Grija pe care încă de la începutul sacerdoţiului său Jorge Mario Bergoglio a avut-o pentru cei săraci, traiul modest pe care l-a dus şi dorinţa de a reforma Biserica în spiritul  umilinţei şi iubirii, toate acestea l-au făcut să-l aleagă patron pe Sf. Francisc de Assissi. Pe stema papală apare acelaşi moto din perioada episcopatului/cardinalatului: Miserando atque eligendo (“Iertând şi alegând”), un fragment luat dintr-o omilie a Sf. Beda Venerabilul. Vorbeşte şase limbi şi este pasionat de muzica de operă, de ritmurile de tango şi nu a făcut nicio clipă un secret din faptul că iubeşte fotbalul.

– un nume ales în onoarea Sf. Francisc de Assissi

În acelaşi timp, poate, s-a gândit şi la Sf. Francisc Xaveriu, misionarul iezuit din secolul XVI, care s-a remarcat printr-o incredibil de amplă muncă de evanghelizare desfăşurată în Goa, India, Indonezia, Japonia. S-a mai putut gândi la Sf. Francisc Blanco, unul din cei 26 martiri iezuiţi crucificaţi în secolul XVII la Nagasaki sau la toţi cei 82 de sfinţi care poartă acest nume.

La prima sa audienţă, Papa a precizat, însă, că şi-a ales numele în onoarea Sf. Francisc de Assissi  pentru că preocuparea sa majoră se îndreaptă spre binele celor săraci. Iar reporterul John Allen remarcă încă o dată că, prin alegerea acestui nume, noul papă  transmite un mesaj clar privind intenţia “ca spiritul Bisericii, acela de a fi o comunitate umilă şi simplă de persoane egale şi însufleţite de iubire cu totul specială pentru cei mai năpăstuiţi ai lumii, să strălucească asupra tuturor”. A amintit că momentul hotărâtor a fost atunci când, după ce a fost ales, Cardinalul Claudio Hummes[1] l-a îmbrăţişat şi i-a şoptit: “Nu-i uita pe săraci”.

Miserando atque eligendo

Pe stemă figurează tripla coroană papală şi cheile  Împărăţiei cereşti, care se referă la Sf. Petru, iar pe scutul albastru sunt reprezentate monograma IHS (Iesus Hominum Salvator), care este emblema Ordinului iezuit , înscrisă în roşu pe un soare radiant; litera H este străbătută de o cruce sub care sunt trei cuie negre, simbol al celor trei voturi iezuitice; crucea însăşi e alcătuita din trei cuie, cu aceeaşi semnificaţie. În partea inferioară a scutului e steaua în cinci colţuri, simbolul Fecioarei Maria, şi o plantă în formă de strugure, care este floarea de nard şi se referă la Sf. Iosif, patronul Bisericii Universale. Pe stema papală apare acelaşi moto din perioada episcopatului/cardinalatului: Miserando atque eligendo (“Iertând şi alegând”), un fragment luat dintr-o omilie a Sf. Beda Venerabilul, în care era comentat textul evanghelic cu privire la chemarea  lui Levi: “a văzut un vameş stând la masa lui şi, fiindcă l-a văzut cu ochii milostivirii şi l-a ales, i-a spus: Urmează-mă”[2].

Papa Francisc are un secret

Fiecare tânăr doreşte să ştie care-i este locul în lume. Fiecare adult vrea să ştie dacă merge sau nu pe calea destinului său şi fiecare vârstnic îşi vede drumul parcurs ca pe o împlinire. Sau nu. Dar punctul de cotitură al fiecăruia rămâne un secret.

La Sărbătoarea Sf. Matei (21 septembrie), în anul 1953, un tânăr cu nimic mai presus sau mai prejos de cei asemenea lui, s-a prezentat la confesional. Şi după spovadă o bucurie nemaiîntâlnită până atunci i-a cuprins inima: Domnul, cu  infinita milostivire a iubirii l-a privit şi l-a chemat la viaţa religioasă după exemplul Sf. Igantiu de Loyola. Tânărul avea 17 ani şi se numea Jorge Mario Begoglio. A intrat în Societatea lui Isus, a devenit preot, apoi episcop, arhiepiscop, cardinal şi, acum, papă. Moto-ul său a rămas neschimbat de-a lungul timpului şi reflectă experienţa mistică pe care a trăit-o în ziua de Sf. Matei, când Domnul l-a privit şi pe el cu ochii milostivirii şi l-a ales. Papa Francisc are, într-adevăr, un secret: întâlnirea cu Isus, “faţă către faţă”.

Papa iubeşte tangoul şi este pasionat de fotbal

La 21 ani a suferit rezecţia lobului superior al plămânului drept, din cauza unei infecţii pulmonare, iar la 71 ani a prezentat un episod de sciatalgie cu durata de câteva zile.  Au fost singurele probleme de sănătate pe care le-a avut şi după care s-a remis complet. Starea generală este bună, iar stilul auster de viaţă şi exerciţiile fizice au contribuit la menţinerea ei.

Bergoglio a rămas “un preot umil, sobru, corect şi sărac” – după cum îl caracterizează unul din colegii săi de seminar. A locuit într-un apartament mic, utilat cu minimum necesar, gătindu-şi singur mâncarea, refuzând orice personal auxiliar. A refuzat de asemenea limuzina şi şoferul personal, preferând mijloacele de transport public, unde avea ocazia să asculte glasul celor a căror voce era. În timpul dictaturii militare a locuit cu unul din preoţi într-o cocioabă de la periferie, ca să-l poată apăra.

 

Papa Francisc vorbeşte curent limba spaniolă (maternă), latina, italiana, germana, franceza şi engleza.  Îi place muzica de operă, tangoul şi fotbalul.

 

Ecaterina Hanganu

 

 

 


[1] Arhiepiscop de São Paolo (până în 2006) şi conducătorul Congregaţiei pentru Cler (de la 31 octombrie 2006) până în prezent.

Share.

About Author

1 Comment

  1. E foarte trist ca eisxta 5000 de oameni in Timisoara care sa aplaude asta. Si alte mii sau zeci de mii de timisoreni care sa aprobe in fata televizorului. Si poate citeva milioane in restul tarii. Dar eu sint bucuros ca mai eisxta oameni frumosi ca Sorina. Si alte zeci sau sute sau mii in Timisoara carora le e rusine. Si poate milioane in tara. Chiar in minoritate, ei vor ramine asa, frumosi si curati. Nu ii poate cumpara nimeni.Poate nu sint majoritari, dar ei eisxta. Sint anticorpii vremurilor ce vin.

Leave A Reply