O pildă

0

„Nu sunt genul de persoană care stă deoparte şi îi lasă să fure. Nu este corect.” O declaraţie de bun-simţ, simplă şi limpede ca lumina zilei. Vor- bele îi aparţin unui român, un tânăr de 33 de ani. Le-a spus într-un context mai aparte. Pe scurt, po- vestea, consemnată de cotidianul Express, e urmă- toarea: Florian, un tâmplar din România, a mers să se angajeze la o firmă de design interior din Chel- tenham, o localitate aflată cam la 150 de kilometri de Londra. În timp ce aştepta să fie primit la inter- viu, a văzut că în showroom a intrat un bărbat care şi-a făcut puţin de lucru pe-acolo, a băgat în buzu- nar un iPhone aparţinând proprietarilor companiei, după care şi-a luat tălpăşiţa. Românul a mers după el şi i-a cerut telefonul, pentru a-l duce înapoi. Hoţul a luat-o la fugă, a fost prins din urmă şi chiar l-a ameninţat pe tâmplar cu bătaia. Până la urmă i-a dat acestuia telefonul, pe care românul l-a dus înapoi la firmă. Drept răsplată, el a primit locul de muncă solicitat şi aprecierea conducerii companiei. Unul dintre şefi, Dustin Wise, a afirmat că această în- tâmplare a arătat „partea morală a lui Florian, pe care nu am fi văzut-o”. E adevărat, nu ar fi văzut-o, cel puţin la interviul de angajare.

Contează mai puţin recompensa care a urmat unei fapte bune, nu în asta constă sâmburele acestei

întâmplări. Esenţa e în acea spusă simplă a tânăru- lui, cea a unui om cinstit care nu acceptă nedreptă- ţile din jurul său, nu se rezumă să le contemple cu o resemnare bolnăvicioasă, cum fac mulţi.

Nu puţini români sunt priviţi cu suspiciune atunci când încearcă să se angajeze în străinătate, şi asta din pricina unei faime triste făcute în Occi- dent de tot felul de oameni fără căpătâi, care merg acolo la ciupeală, nesocotind tot ceea ce ţine de ci- vilizaţie. Unii angajatori se feresc ca pisica de li- gheanul cu apă să lucreze cu români, tocmai dintr-o nefericită idee preconcepută. Înainte de a cântări omul propriu-zis, felul lui de a fi, îi lipesc o etichetă care ţine de naţionalitate, pe care o asociază, în sub- conştient, cu şperţari, cerşetori şi alte lichele. E ne- drept, însă prejudecăţile sunt anevoie de dărâmat. Se nasc uşor şi mor greu.

Întâmplarea tânărului tâmplar e o pildă, poate una firavă, dar poate fi plină de învăţăminte pentru aceia care, indiferent că sunt români sau străini, pun ştampile proaste în necunoştinţă de cauză, fără ca mai întâi să încerce să cunoască omul. E o tară care, din păcate, se întâlneşte prea des şi care nu poate fi lecuită cu aspirină.

Laurian Moldovan


Share.

About Author

Leave A Reply