Opriţi­vă din fugă: trăiţi!

0

Când, oare, ne vom trezi să celebrăm cum se cu‐ vine viaţa noastră? Urmărim preţurile din pieţe, cău‐ tăm departe de oraş ţăranii care vând mai ieftin mieii, facem economii pentru a cumpăra cel mai bun vin, dar uităm să mergem în noaptea Învierii pentru a‐L întâlni pe Acela care pentru noi a venit în lume să ne descopere partea cea bună a vieţii. Tradiţiile vechi sunt uitate, pen‐ tru că nu sunt înţelese. Pe vremuri se obişnuia ca, înainte de Paşti, copiii să fie îmbăiaţi cu un ou roşu, care amin‐ teşte de jertfa de tot pe care Hristos Domnul a săvârșit‐o pentru noi, și cu un inel de aur, ce semnifica importanța sărbătorii ce urma a fi celebrată.

La spovadă erau cozi, şi fiecare aştepta cu răb‐ dare să îşi cureţe sufletul de răutate şi de păcate, pen‐ tru a primi apoi liniştea şi pacea aduse de banchetul euharistic. Lăsând la o parte sărbătoarea şi pe cel săr‐ bătorit, rămânem cu sufletele pline de amărăciune şi continuăm să trăim în fugă. Nu am învăţat încă să ne oprim pentru a trăi clipa, pentru a profita de mugurii primăverii şi de frumuseţea primelor flori, care trebuie să trezească în noi dorul de FRUMUSEŢE. Și nu doar de frumusețea pământească.

Şi trec anii şi privim în urmă cu regret. Cu ce am rămas de la viaţă? O casă? O maşină? O firmă?

La ce ne folosesc toate acestea dacă sufletele şi inimile noastre sunt goale şi prăfuite? Însă nu e prea târziu! Putem, chiar azi, să reflectăm la marea sărbă‐ toare a Învierii lui Isus. Putem, chiar azi, să descoperim prietenia curată şi dăruită a Dumnezeului făcut om pen‐ tru noi. Putem să simţim bucuria sărbătorii în noi şi apoi vom simţi o poftă nebună să oferim bucurie celor din jur.

Vom descoperi că oamenii sunt frumoşi, că ridu‐ rile feţei sau culoarea pielii nu ne împiedică să desco‐ perim în ei scânteia vieţii aşezată cu atâta măiestrie de Creator. Vom descoperi o parte a vieţii care nu ne lasă să fim copleşiţi de tristeţe şi vom avea curajul să ne bu‐ curăm contrar oricăror piedici. Vom descoperi că Hris‐ tos este viu, este lângă noi, este în noi şi ne umple de o primăvară nouă, după care, cu răbdare, vom culege roadele toamnei vieţii, când ne vom întâlni cu Hristos cel viu în gloria sa cerească.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Laurian Moldovan

 

Share.

About Author

Leave A Reply