Pornografia şi copiii… de acasa

0

Pornografia este una dintre cele mai puternice faţete ale drogului sexual din timpurile noastre. Dependenţa se dobândeşte timpuriu, dacă ar fi să ne uităm la statistici. Titlul ar fi părut paradoxal dacă ar fi fost scris în România anilor 80 din secolul trecut. Dar nu şi astăzi, în era online, când mai mult ca oricând îndemnul de bază este: sexul vinde tot. Pornografia este mijlocul cel mai perfid prin care persoana umană este subjugată, odată căzută în mrejele exploatării sexuale. Pornografia naşte violenţă, izolare, perversiuni etc. Aparent şocantă, alăturarea celor două cuvinte: pornografia şi copiii nu este deloc de neglijat, fiindcă reflectă o realitate din ce în ce mai cunoscută, un fenomen care atestă o gravă problemă socială. Copiii sunt cele mai nevinovate victime ale pornografiei. De ce este în vogă pornografia? Cum ajunge oare pornografia la îndemâna copiilor? Cine este vinovatul? Sau ar trebui să căutăm mai mulţi vinovaţi? Ce ne rămâne de făcut? Sunt întrebări pertinente, chiar dacă unele par superflue. În continuare, voi încerca să fac un pic de lumină şi să sugerez câteva direcţii de soluţionare, de depăşire a acestei crize familiale. De multe ori ne ascundem după deget, fugim de acest subiect… căci este tabu! „Nu se poate întâmpla în familia noastră”, „este imposibil să se petreacă aşa ceva în casa noastră, căci noi avem grijă!” sunt câteva dintre frazele care ne ajută să ignorăm mai departe pericolul real1. Iar circumstanţele, de genul „sunt prea obosit ca să mă ocup de tine, du-te şi te joacă pe calculator”, „dacă eşti cuminte şi îţi faci tema, poţi să stai mai mult la calculator!”, accesul necontrolat de părinţi la reţelele de socializare, reprezintă doar câteva căi prin care transformăm copilul într-o victimă a internetului. Mass-media prezintă din ce în ce mai multe cazuri, întâmplări tragice, în care sunt implicate faţete ale industriei pornografice şi copiii sau adolescenţii. Vârsta la care are loc primul contact cu pornografia este înspăimântător de mică, potrivit statisticilor. Încă înainte de a ajunge pe băncile şcolii, copiii au acces la conţinut pornografic, graţie internetului şi nu numai. Cum este posibil aşa ceva? Se întâmplă aşa ceva şi în România? Da, se întâmplă şi în ţara noastră, din varii motive. Marele discurs privind predarea educaţiei sexuale în şcoli nu a fost şi nu este soluţia pentru a pune capăt acestei tragedii. Dovadă în acest sens stă şi eşecul proiectului „educaţie pentru sănătate”, dar şi exemple din ţări occidentale, precum Franţa, unde statul a cerut sprijinul Bisericii. Iar ofensiva sau acuzele la adresa Bisericii nu au încetat să apară. Nu ne sunt străine scandalul pedofiliei din Biserica Catolică sau abuzurile similare din România, care nu implică clerul catolic. Ultimul show mediatic este furnizat de idila dintre o elevă şi profesorul ei de religie2. Incredibil, dar adevărat… se pare că familia a falimentat în faţa acestui fenomen îngrijorător. Scoala se vede neputincioasă pentru a-l stopa cu adevărat,deoarece metodele folosite până în prezent s-au dovedit ineficiente şi insuficiente. Ce face statul? În sfârşit, se aude şi de proiectul de combatere a pornografiei infantile3 şi la noi4. Dar nu este suficient!Am menţionat mai devreme că pornografia este un atac împotriva familiei, împotriva valorilor ei. De aceea, este necesar ca familia însăşi să se implice. Nu trebuie să vină şcoala cu proiecte de educaţie sexuală (sau mai rău, la grădiniţă, copiii să afle despre libertinajul sexual sau despre devierile sexuale care sunt promovate ca normale!). Părinţii sunt experţii în materie de educaţie sexuală şi rămâne datoria lor să se implice în formarea propriilor lor copiii şi din acest punct de vedere. În acest sens, Biserica le vine în ajutor, oferindu-le suportul valorilor creştine, sănătoase. Pornografia dezbină familia, izolează persoana umană, distruge reperele morale sănătoase. Facilitatea accesului la pornografie este o adevărată provocare pentru familia creştină, care trebuie să vegheze ca acest flagel să nu o distrugă definitiv. Părinţi, să ne angajăm cu seriozitate şi cu maximă responsabilitate pentru a răspunde prompt, ferm şi perseverent: pornografia nu trebuie să fie accesibilă copiilor. Cum aceasta? Prin măsuri concrete, pornind de la: un filtru de control parental eficient, monitorizarea activităţii online a copiilor (durată de timp limitată etc.) până la a comunica, a forma caracterul copiilor după exemplul personal, sincer, vertical, onest (prin dialog deschis). Libertatea copilului se formează, se construieşte, nu neapărat poliţieneşte, ci cu fermitate. Să nu ne lăsăm duşi de valul ignoranţei: „asta nu se poate întâmpla în familia noastră!”, „copiii mei sunt copii cuminţi şi nu fac prostii!”… şi să-i lăsăm în voia sorţii! Să nu ne lăsăm cuprinşi de disperare când observăm că „răul s-a produs!” şi nu ne mai rămâne nimic de făcut! Să apelăm cu încredere la documentele Bisericii, care ne pun în temă şi ne oferă reperele necesare, cum spuneam mai devreme. Iar un ultim îndemn ar merita adresat reprezentanţilor Bisericii pentru a acorda prioritate acestui pericol real al pornografiei, prin a spune lucrurilor pe nume, mai des, şi pentru a oferi cât mai multe repere, accesibile, familiei creştine de astăzi.

L Pr.Emil Marian Ember

NOTE:

1. Vezi şi articolele de pe http:// www.semneletimpului.ro/stiri/Filmele-pornografice—quot-inchid-quot—portiuni-ale-creierului—1-din-4-copii-romani-se-uita-la-ele-6093.html

2. Vezi şi articolele de pe http://www.rtv.net/scandal-sexual-cu-profesorul-de-religie-la-liceul-george-enescudinbucuresti_33085.html

3. Vezi şi articolele de pe http://www.sigur.info/index.php?/news/latest/uniunea-europeana-ia-masuriimpotriva-abuzului-sexual-al-copiilor-si-pornografiei-infantile.html

4. Vezi şi articolele de pe http://www.safernet.ro/noutati.html

Share.

About Author

Leave A Reply