Românica – eternă şi fascinant de previzibilă

0

Ai avut şi tu cândva un vis, sau poate ai avut mai multe. Sau poate alţii ţi le-au vândut pe post de realizări imediate? Ai crezut în forţele tale, ai avut încredere în pregătirea pe care ţi-ai consolidat-o în timp? Ţi-ai oferit creativitatea, inteligenţa, spiritul managerial, bunătatea, disponibilitatea, caritatea sau voinţa pentru a clădi în ţara ta o realitate mai bună? Ai avut de-a face de atâtea ori doar cu dezamăgirea, repulsia şi apoi refuzul de a mai dori să lucrezi acolo unde avansează doar cei cu spatele bine asigurat?
Vrei să lucrezi în buticul acela din aeroport sau vrei să fii secretară în x minister? Asigură-te că ai cel puţin o cunoştinţă comună cu patronul sau dl. ministru Icsulescu. Ai tras tare să ajungi asistent universitar, uitând de tine prin biblioteci sau garsoniere? Ei bine, să ştii că ai pierdut vremea: postul acesta nu se poate obţine aşa de uşor, alţii au pierdut nopţi întregi ca să tragă la măsea cu decanul Facultăţii în atâtea restaurante, mai multe decât fondul de cuvinte moştenit de la romani.
Ai făcut nişte bănuţi dincolo şi vrei să deschizi şi tu o brutărie. Eşti mulţumit până la primul control al Gărzii Financiare, specializată în găsirea de bube până şi în capul Sfântului Petru.
Nu ne putem schimba, nu încercăm să mergem măcar o dată la medicul de familie fără acea „mică atenţie”! Dacă vrem note bune pentru copiii noştri, musai să o invităm pe doamna profesoară la o cafea sau să-i trimitem un cadou pe semestru. Nu ştim să refuzăm linguşeala şi impostura. Ne cucereşte prostia cu dezinvoltura şi impertinenţa ei. Ce-o fi cu noi? O fi început sfârşitul lumii, iar pe noi nu ne-a anunţat nimeni, ca de obicei?
Nu îndrăznim batăr o dată la patru ani să ne căscăm bine ochii şi să pricepem ce şi pe cine votăm. Laşitatea şi indiferenţa fiecăruia dintre noi au modelat un om politic lipsit de caracter şi nociv de cameleonic, care domneşte într-un regat al neguţătorilor de promisiuni.
Un tărâm unde proiectele politicienilor din campanie devin la fel de palpabile precum Fata Morgana în deşertul Saharei. Şi ce altceva au fost şi sunt micii votanţi în scumpa noastră ţară decât nişte făpturi bune de îndopat cu iluzii şi minciuni deşănţate?!
Şi atunci la ce bun să te superi că ne pleacă tinerii în străinătate? De ce să-i condamni pe cei care nu vor să se mai întoarcă?
De ce ne supărăm pe ceilalţi şi să aruncăm mereu vina în cârca lor?
Hai să fim serioşi: e ţara pe care o merităm!

Share.

About Author

Leave A Reply