Rugăciunea nu este un loz în plic!

0

Moto: “Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să zâmbească, povesteşte-I planurile tale!”

 

De ce tratez rugăciunea ca pe un bilet la loterie? Poate tu nu ai făcut-o niciodată! Îţi spui că rugăciunea este rugăciune şi atât… Da, este adevărat, însă tu apelezi la raţionamentul comercial: dai ca să primeşti sau te rogi doar când ai nevoie de ceva. Te rogi, fiindcă ai o dorinţă şi vrei ca Dumnezeu să ţi-o îndeplinească. Poate iese potul cel mare, iar dacă nu, este doar un loz necâştigător, mai poţi încerca… Un lucru, însă, este cert: la Dumnezeu nu funcţionează târguiala, de genul “Dacă mă ajuţi, Doamne, să-mi îndeplineşti dorinţa asta, voi spune două rugăciuni”. Îndrăznesc să merg mai departe cu  ideea, susţinând că, în relaţia cu Dumnezeu, planurile de-acasă nu corespund cu cele din târg!

 

Trebuie să renunţăm la a privi rugăciunea ca pe o formulă magică. Nu cuvintele Îl mişcă pe Dumnezeu, ci inima sinceră!  A fi superficial în rugăciune echivalează cu gestul celui care nesocoteşte demnitatea partenerului de dialog, iar în acest caz este vorba de Dumnezeu. A-L transforma pe Dumnezeu în slujitorul care îmi îndeplineşte dorinţele înseamnă a mă lăsa călăuzit de provocarea diavolului, în încercarea de a mă substitui lui Dumnezeu.

 

Nicio rugăciune bună nu este fără răspuns, potrivit promisiunii făcute de Isus în Evanghelie (cf. Marcu 11, 24). Rugăciunea în comun are privilegiul de a-L avea alături pe însuşi Fiul lui Dumnezeu (cf. Matei 18,20). Rugăciunea este limbajul inimii şi funcţionează pe undele credinţei. A încerca să o alterezi prin a-i atribui detalii superficiale, a o îmbrăca în forme fără fond sunt atitudini de revoltă, de lipsă de răbdare, de teamă care au cuprins creştinii ocazionali sau nepracticanţi. Dumnezeu nu nesocoteşte niciodată rugăciunea omului; nu este niciodată prea ocupat ca să-i dea un răspuns.

 

Şi atunci de ce nu văd răspunsul?! De ce nu îl aud?! De cele mai multe ori pentru că mă grăbesc, pentru că sunt nerăbdător, pentru că nu sunt atent sau ignor esenţa rugăciunii, care este dialog. Rugăciunea nu constă doar din a împărtăşi păsul meu, nevoia mea lui Dumnezeu, ci şi a primi mesajul de speranţă, harul lui Dumnezeu, în moduri variate, în ritmul vieţii spirituale personale, după capacităţile mele, de care Stăpânul vieţii ţine cont.

 

Rugăciunea este o armă spirituală. Este avantajul fiecărui creştin, sprijinul sau modul de a te descărca, de a lăsa greutăţile vieţii în mâinile lui Dumnezeu. Dacă rugăciunea are o asemenea putere, de ce o subapreciez, considerând-o, într-un fel sau altul, un loz în plic?!

 

Pr. Emil-Marian Ember

Share.

About Author

Leave A Reply