Trandafirul

0

Poetul german Rilke a locuit pentru o vreme la Paris. Pentru a merge la Universitate, în fiecare zi trecea împreună cu o prietenă franţuzoaică pe o stradă foarte aglomerată. Într-un colţişor al acestei străzi, stătea mereu o cerşetoare care cerea de pomană trecătorilor. Femeia şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o stană de piatră, cu mâna întinsă şi cu privirile aţintite spre pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, câtă vreme tovarăşa să îi dăruia mereu câte un bănuţ. Cu uimire, într-o bună zi, tânăra franţuzoaicăîl întrebă pe poet:

– Dar de ce oare nu-i dai niciodată nimica acelei sărmane?

– Ar trebui să-i dăruim ceva pentru suflet, nu pentru trup, răspunse poetul nostru. În ziua următoare, Rilke veni acolo cu un minunat boboc de trandafir abia deschis şi, aşezându-l în mâna cerşetoarei, se prefăcu că pleacă. Se întâmplă atunci ceva neaşteptat:cerşetoarea îşi înălţă ochii, se uită spre poet, se ridică cu greu de jos şi, prinzând mâna bărbatului, i-o sărută. Apoi plecă de acolo, strângând la piept trandafirul. Preţ de o săptămână, n-o mai văzu nimeni. După opt zile însă, cerşetoarea şedea din nou în obişnuitu-i colţişor al străzii. Era tăcută şi nemişcată ca de obicei.

– Oare cu ce o fi trăit în aceste zile în care nu a primit nimica? Întrebă tânăra franţuzoaică.

– Cu acel trandafir, răspunse poetul nostru.

„Lumea noastră are doar o singură problemă,doar una singură, şi anume aceea de a găsi calea spre a reda omenirii un sens spiritual, trezind iar în ea setea de absolut. Ar trebui ca asupra omenirii să cadă rouă din cer, să o învăluie ceva asemănător unui cânt gregorian. Întrucât, este clar că nu putem trăi preocupându-ne doar de ce avem în frigider, de politică, de bilanţuri şi de cuvinte încrucişate. Nu este cu putinţă să mergem înainte astfel” a scris Antoine de Saint-Exupéry. Aceste istorioare nu sunt de mare preţ. Ele vor însă să vă poată dărui, fie şi pentru o clipă, mireasma trandafirului.

„Toate acestea le-a vorbit Isus mulţimilor în pilde, şi fără pilde nu le grăia nimic.” (Matei 13, 34).

„Lumea noastră are doar o singură problemă, doar una singură, şi anume aceea de a găsi calea spre a reda omenirii un sens spiritual, trezind iar în ea setea de absolut. Ar trebui ca asupra omenirii să cadă rouă din cer, să o învăluie ceva asemănător unui cânt gregorian. Întrucât, este clar că nu putem trăi preocupându-ne doar de ce avem în frigider, de politică, de bilanţuri şi de cuvinte încrucişate. Nu este cu putinţă să mergem înainte astfel” a scris Antoine de Saint-Exupéry.

 Bruno Ferrero

Share.

About Author

Leave A Reply