Un câştig real pentru România: promovarea unor reprezentanţi ai comunităţilor de români în structurile instituţionale ale administraţiilor locale!

0

Interviu cu dl. Titus CORLATEAN, născut în 1968 la Medgidia, jud. Constanţa, ministrul afacerilor externe al României. Întrebările i-au fost comunicate în scris domnului ministru Corlăţean prin amabilitatea doamnei Silvia Davidoiu, Ambasadorul României la Viena. Iniţial am crezut că dl. Corlăţean va evita să răspundă la întrebările privind soarta ICR-ului. Tânărul Ministru al afacerilor externe, aflat din august 2012 în funcţie, nu a ezitat! Lăsând la o parte limbajul diplomatic, obligatoriu pentru un politician într-o asemenea funcţie, dl. Corlăţean se dovedeşte a fi un politician social-democrat echilibrat şi inteligent.

A.T.: Ce-şi propune diplomaţia românească pe termen scurt pentru românii din diasporă şi dacă politica guvernului Ponta în acest sens diferă de cea a guvernelor anterioare şi cum? Constituirea comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării, la începutul secolului XXI, reprezintă un fenomen caracterizat printr-o dinamică şi o amploare unice în istoria modernă a României. Este pentru întâia oară în istoria statului român modern, de la formarea sa la mijlocul secolului XIX, când o comunitate de asemenea dimensiuni, de ordinul milioanelor de români, se desprinde din corpul autohton al naţiunii şi alege să trăiască în străinătate. Este un fenomen nou şi complex, iar gestionarea relaţiilor cu aceste comunităţi reprezintă o componentă majoră a politicilor statului român. Ministerul Afacerilor Externe are strategie proprie privind acţiunile specifice pe care această instituţie le poate angaja, prin intermediul misiunilor diplomatice şi consulare. Din acest punct de vedere, abordarea MAE vizează sprijinirea comunităţilor româneşti din străinătate pe baza unor principii şi obiective bine definite: consolidarea identităţii naţionale, configurarea unui profil identitar marcat al comunităţilor româneşti din străinătate şi, nu în ultimul rând, stimularea şi dezvoltarea spiritului comunitar. Buna integrare a membrilor acestor comunităţi în ţărilor de reşedinţă va putea contribui la consolidarea dialogului bilateral dintre ţările noastre şi la o mai bună valorificare în interes comun a diversităţii culturale, ce a reprezentat, întotdeauna, o bună investiţie a politicilor parteneriale.

A.T.: Credeţi că rolul politic pe care diaspora l-a jucat la ultimele alegeri parlamentare se va repeta şi în data de 09.12.2012? Este diaspora cu adevărat atât de importantă în viaţa politică din România? Am fost Secretar de Stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni într-un guvern precedent. Românii din afara graniţelor au fost mereu în atenţia mea. Am susţinut lansarea proiectului „o singură Românie”, proiect în cadrul căruia românii din străinătate reprezintă un vector important al acţiunii de remodelare a societăţii româneşti. Românii din străinătate nu reprezintă o altă Românie. Sigur că, într-o campanie electorală, orice vot contează. Votul oricărui cetăţean român este important. Opinia mea este că românii din străinătate sunt importanţi nu doar în timpul campaniilor electorale.

A.T.: Reprezentanţii aleşi ai românilor din diaspora au o notorietate redusă în afara graniţelor ţării. Vor reuşi oare aceştia să satisfacă aşteptările alegătorilor din diaspora după decembrie 2012 sau misiunea dificilă a sprijinului necesar românilor din străinătate rămâne în continuare pe umerii funcţionarilor MAE? Tocmai pentru a veni în sprijinul parlamentarilor care reprezintă românii din afara graniţelor, MAE a decis să avanseze propunerea constituirii unui Consiliu consultativ interinstituţional, care să permită coroborarea politicilor din domeniu, reunind într-un format deschis atât Comisiile parlamentare de profil, cât şi instituţiile guvernamentale (Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor etc.), cât şi diversele medii profesionale (TVRi, Radio România Internaţional, ICR, Patriarhia Română etc.) ce pot contribui la stimularea dezvoltării reţelelor profesionale, în cadrul cărora vizibilitatea elitelor şi a românilor de succes se poate proiecta într-un regim firesc. În acest cadru, sperăm să găsim soluţii problemelor românilor din străinătate.

A.T.: Care va fi rolul asumat de MAE în 2013 în spaţiul UE în serviciul cetăţenilor români sau de origine română? Există ceva proiecte noi în acest sens pe care doriţi să ni le prezentaţi în premieră? Alături de celelalte programe – cadru ale strategiei MAE, unul dintre proiectele majore ale statului român dedicate românilor din străinătate sau celor originari din România este cel al acordării burselor de studii. Vom rămâne implicaţi şi vom susţine în continuare derularea acestei politici prin care se garantează apartenenţa la acelaşi patrimoniu de cultură şi cunoaştere. În fond, valoarea adăugată patrimoniului cultural comun european şi internaţional de către fiecare cultură este prezentată esenţializat în cadrul acestei dimensiunii educaţionale, prin intermediul căreia se realizează o adevărată ştafetă a cunoaşterii. Totodată, Statul român va acorda o atenţie sporită consolidării şi eficientizării politicilor parteneriale cu comunităţile româneşti din străinătate şi cu statele în care acestea locuiesc. În acest sens, mai ales în ţările cu o prezenţă numeroasă a comunităţii româneşti, va deveni tot mai necesar ca aceste comunităţi să se auto-organizeze, încât să poată asigura o creştere a profilului public al acestora, pentru captarea empatiei din partea mediului social în care trăiesc. De asemenea, ca semn al unei bune integrări în statele de reşedinţă, urmărim cu simpatie şi interes un fenomen care se va dezvolta în anii care vor urma, cu deosebire în spaţiul european comunitar: promovarea unor reprezentanţi ai comunităţilor de români în structurile instituţionale ale administraţiilor locale, ca membri marcanţi ai societăţii în care trăiesc. Va fi un semn al emancipării diasporei româneşti, dar şi un câştig real pentru România.

A.T.: ICR-ul a devenit din institut de cultură un controversat subiect al luptei politice. Mulţi dintre cititorii noştri se întreabă daca ICR-ul a slujit sau slujeşte propagării culturii naţionale. Există opinii conform cărora din banii contribuabililor nu ar trebui finanţate experimente culturale în detrimentul culturii consacrate. Cred că Romania este o ţară cu o mare şi serioasă tradiţie culturală. Dumneavoastră ce viitor credeţi că va avea ICR-ul în capitalele UE? Vom mai vorbi despre ICR la anul? Se vor deschide porţile ICR-ului şi pentru românii din diaspora, doritori de cultură şi tradiţie românească autentică sau va rămâne doar o anticameră elitistă a puterii politice bucureştene prezentă şi viitoare? ICR nu se află într-o relaţie de subordonare faţă de MAE. Relaţia este doar una administrativă, MAE asigurând fondurile necesare desfăşurării activităţii ICR, de genul celor pentru salarii şi cheltuieli administrative. Chiar dacă MAE propune un membru în Consiliul de Conducere al ICR, direcţiile de acţiune ale institutului sunt date de preşedinte, de domnul Andrei Marga şi de colaboratorii săi, cei care conduc efectiv Institutele culturale româneşti din străinătate. Politica editorială, ca să spun aşa, nu aparţine ministerului, ci Institutului. În ce priveşte calitatea operelor de artă promovate de ICR, pot să înţeleg că există opinii diferite, gusturi diferite, trăim într-o societate liberă şi democratică. Nu este atribuţia MAE să se pronunţe asupra acestui aspect. Din punctul de vedere al MAE, vom încerca să asigurăm ICR condiţiile necesare pentru desfăşurarea în continuare a activităţii sale, din punct de vedere material, mai ales că anul viitor, România este invitată de onoare a Salonului de carte de la Paris şi sper că ICR va reuşi să asigure o reprezentare la nivelul aşteptat pentru o astfel de manifestare. În privinţa suspiciunilor legate de eventuale implicaţii ale luptei de pe scena politică din România, asupra ICR, acestea sunt nefondate. Prin însăşi legea de înfiinţare a ICR, preşedintele institutului nu poate fi membru al unui partid politic.

A.T.: Care este mesajul Dumneavoastră pentru cititorii revistei noastre? Sunt deosebit de bucuros să remarc imaginea pozitivă pe care comunitatea românească şi-a edificat-o în ochii opiniei publice austriece. Sunt în Austria foarte mulţi medici, intelectuali, aproape toate categoriile profesionale, sunt bine integraţi şi reprezintă cu cinste România în comunităţile în care trăiesc. Din păcate, Austria este unul dintre statele UE care încă promovează o politică restrictivă faţă de accesul lucrătorilor din România şi Bulgaria pe piaţa internă a forţei de muncă. În dialogul pe care îl avem cu interlocutorii austrieci, am evidenţiat constant că decizia Cancelariei federale de la Viena, de a menţine restricţiile până la 31 decembrie 2013, nu este în concordanţă cu datele privind şomajul din această ţară. După cum ştiţi, piaţa austriacă a forţei de muncă este una solidă, stabilă şi are o evoluţie pozitivă, cu un nivel scăzut al şomajului. Din această perspectivă, sunt convins că libera circulaţie a lucrătorilor români nu creează turbulenţe pe pieţele forţei de muncă ale statelor membre. Dimpotrivă, mobilitatea lucrătorilor are un impact pozitiv asupra economiei austriece şi asupra relaţiilor bilaterale. Vă asigur că vom continua demersurile, atât la nivel politic, cât şi departamental, pentru o mai mare flexibilitate pe piaţa forţei de muncă pentru toţi cetăţenii români. Dincolo de aceasta, mesajul esenţial este unul de unitate, pentru a putea asigura o mai bună reprezentare a identităţii româneşti oriunde trăiesc şi se manifestă comunităţi de români. Diaspora românească trebuie să devină un vector mai important şi mai activ al promovării imaginii României în lume.

Interviu realizat de catre  dr. Ale x Todericiu

Share.

About Author

Leave A Reply