Un miracol al miracolelor – MONOGAMIA!

0

Deseori trecem prin viaţă fără să ne gândim la aloarea anumitor instituţii sociale, în special al celor moştenite de la părinţii noştri ori generaţiile trecute. Le practicăm, ori le observăm zilnic mecanismul de funcţionare, fără să cugetăm asupra importanţei vitale pe care le au pentru societate ori beneficiul enorm pe care îl conferă ei. Unele din aceste instituţii sunt cu adevărat nişte miracole. Au supravieţuit mii de ani şi au făcut un aport remarcabil la stabilitatea şi perpetuarea societăţii şi a speciei umane. Una dintre ele este monogamia. Revoluţia sexuală o ia în derâdere, o trivializează şi sugerează, tot mai agresiv, că trebuie abandonată. Nu mai corespunde societăţii şi culturii portmoderne, zic adepţii revoluţiei sexuale. Noi, însă, gândim altfel. Dacă a fost relevantă şi bună vreme de 5.000 de ani ori chiar mai mult, trebuie să fie utilă şi relevantă şi societăţii contemporane. În esenţă, monogamia este o doctrină şi practică creştină. Creştinismul a introdus normativitatea monogamiei şi a impus societăţii o monogamiestrictă. Romanii şi grecii antici practicau şi ei monogamia, dar creştinii au transformat-o în doctrină şi comportament obligatoriu. (Facerea 2:24: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”) Deci, doi (sau „amândoi”) nu pot fi trei ori mai mulţi. În timp, doctrina monogamiei creştine s-a extins în toată lumea. Majoritatea societăţilor ori civilizaţiilor cu care creştinismul a intrat în contact au adoptat instituţia monogamiei creştine şi au practicat-o. Acest succes al monogamiei creştine este într-adevăr remarcabil considerând că, spun antropologii, 85% din toate civilizaţiile cunoscute în istorie au permis bărbaţilor să aibă, simultan, mai mult de o femeie. Globalizarea creştinismului a adus după sine interzicerea poligamiei în marile civilizaţii moderne. Japonia a abolit poligamia în 1880, China Ţcomunistăţ în 1953, India în 1955 şi Nepal în 1963. Monogamia de fapt se întâlneşte şi în lumea animală. Condorii sud-americani, de fapt, sunt cunoscuţi ca fiind probabil cea mai monogama specie ne-umană. Trăiesc în cupluri şi practică o monogamie strictă. Atât de strictă de fapt, ca atunci când femela moare, masculul (el, macho) se sinucide. Sinucideri ale condorilor se petrec des, fiind observate mai mult în canyoanele din Peru. După moartea femelei, el macho zboară la altitudini înalte, îşi strânge aripile sub piept şi se prăbuşeşte pe podeaua canionului unde moare. De ce scriem tocmai astăzi despre monogamie? Pentru că a fost emis un studiu cu adevărat monumental de către trei sociologi cu renume din America de Nord care subliniază importanţa extraordinară a monogamiei în societate şi îi atribuie efecte la fel de extraordinare pentru societate şi civilizaţie. În fapt, se poate citi printre rânduri, că apariţia şi răspândirea monogamiei în societăţile antice a cauzat şi facilitat apariţia civilizaţiei. Cu alte cuvinte, fără monogamie societatea ar putea degenera în barbarismul şi haosul social de dinainte de apariţia ei. Studiul a fost publicat în Philosophical Transactions of the Royal Society cu titlul The Puzzle of Monogamous Marriage („Enigma Căsătoriei Monogame”) Autorii sunt Joseph Henrich (Profesor la University of British Columbia), Robert Boyd (Profesor în Departamentul de Antropologie al University of Davis, California) şi Peter J. Richerson (Profesor în Departamentul de Stiinţe şi Politică a Mediului). Anul trecut Profesorul Henrich a depus mărturie de expertiză în Tribunalul Suprem din provincia canadiană British Columbia în sprijinul menţinerii poligamiei ca şi crima în Codul Penal Canadian. După cum v-am anunţat anul trecut, Tribunalul canadian a refuzat să dezincrimineze poligamia, găsind că ea dăunează deopotrivă copiilor şi femeilor.

Enunţăm concluziile studiului, urmând ca cei interesaţi să intre pe linkul care vi-l sugerăm mai jos să citească întregul studiu. În contrast cu poligamia şi cu oricare alte modalităţi de asociere sexuală între bărbaţi şi femei, căsătoria monogamă: (1) reduce conflictul între sexe; (2) reduce crima; (3) reduce vârsta între soţi şi împiedică decalaje mari de vârstă între soţ şi soţie; (4) reduce inegalitatea între bărbat şi femeie; (5) reduce rata fertilităţii; (6) generează bunăstare materială pentru soţ şi soţie, cuplurile monogame având un venit mediu pe persoană mai ridicat decât venitul mediu pe persoana în căsătoriile poligame; (7) reduce conflictul între membrii familiei; (8) măreşte investiţia taţilor în creşterea copiilor lor şi le facilitează dezvoltarea; şi (9) reduce incidenta abuzului copiilor şi violenţa domestică. E remarcabil că autorii atribuie creştinismului un rol primordial nu numai în globalizarea normativităţii monogamiei în relaţiile de familie, ci şi în succesul de lungă durată a instituţiei familiei în întreaga societate umană. Ba mai mult, şi chiar şi mai remarcabil, afirmă autorii, monogamia infirmă explicaţiile evoluţioniste privind apariţia familiei. Logica evoluţionistă poate explica poligamia, în termeni de perpetuare a genelor bărbatului prin mai multe femei, dar monogamia o infirmă. Citam: „Religion may also be important in the spread of normative monogamy. The infusion of norms related to monogamous marriage into the supernaturally reinforced set of beliefs propounded by Christianity may have been crucial în the long-term success of this marriage system…” („Religia e şi ea probabil importantă în extinderea normativităţii monogamiei. Infuziunea normelor relaţionate căsătoriei monogame prin credinţă supranaturală creştină probabil a jucat un loc crucial în succesul de lungă durată al sistemului căsătoriei…”) Textul integral în engleză al studiului îl aflaţi aici:

http://rstb.royalsocietypublishing.org/content/367/1589/657.full.pdf.

Preluat de pe

www.alianta-familiilor.ro

Share.

About Author

Leave A Reply