Zei vechi, zei noi

0

Efes, al patrulea oraş ca mărime din Impe riul Roman, era cunoscut drept oraşul gazdă al zeiţei Artemis, pentru greci. Pentru romani, Diana. Templul închinat zeiţeimamă, una dintre cele şapte minuni ale lumii an tice, era loc de pelerinaj, dar şi cea mai im portantă sursă de venit a oraşului. Vistieria acestuia era atât de plină, încât servea drept bancă, de aici împrumutânduse chiar şi îm păraţii. Totul era de vânzare. Pe plan spiri tual, mântuirea era relativ ieftină, dar, totuşi, aducătoare de venit: argintarii ofereau sta tuete cu Artemis sau cu templul Dianei, pro prietarii de taverne şi hanuri ofereau confort, prostituatele îşi vindeau trupul, sexul fiind considerat drept act de închinare.

Într‐o astfel de atmosferă, nu e de mirare că apariţia lui Pavel, cu al său mesaj despre un zeu nou, Hristos, fără cont în bancă şi imposibil de înduplecat cu argint, a scandalizat întreg oraşul. Pavel predica falimentul: exor‐ cişti şi vrăjitori, argintari, prostituate şi bancheri, toţi ar fi ajuns în şomaj tehnic dacă urmau învăţătura sa. Din fe‐ ricire pentru noi şi din păcate pentru ei, viaţa bate filmul şi Hristos idolii păgâni. Mulţi şi‐au ars idolii înaintea tutu‐ ror şi au realizat că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

Dar ce sunt atunci? Sunt micii demoni care ne “ajută” să‐L ignorăm/uităm pe adevăratul Dumnezeu; au supravieţuit timpului, au însoţit creştinismul de‐a lungul istoriei şi s‐au întrupat în idolii moderni. Arte‐ mis‐ul lor s‐a fărâmiţat în mii de zei, coloraţi şi frumos împachetaţi, pe care îi purtăm în inimă şi‐n minte, zilnic. Mai puţin vizibili, dar la fel de dăunători.

Într‐o zi banală, acum aproape două mii de ani, Isus te avea pe tine în gând. Ochii săi sfâşiaţi de durere erau aţin‐ tiţi spre cer, picioarele şi mâinile ţintuite pe o cruce, iar ul‐ timele sale cuvinte au adus mântuirea unui tâlhar şi iertarea călăilor Săi. Şi tu, într‐o zi obişnuită, vrei nu vrei, ai sute de gânduri ce‐ţi ocupă mintea, ochii tăi privesc în mii de părţi, picioarele‐ţi trec prin zeci de locuri, mâinile tale alină pe cineva sau te duc în păcat, vorbele tale încântă sau deza‐ măgesc. Tot ce faci este închinat pe altarul cuiva, altarul tău, altarul altui om, zeu, Dumnezeu.

În lumea noastră, cea în care “Hristos e totul”, uneori nimic nu pare a fi al Său, pentru că orice lucru de‐ vine idol, când ţine loc de Dumnezeu… Familie, casă, masă, jocuri video, muzică, pornografie, internet, filme, prieteni, cărţi, baruri, cumpărături, iubit(ă), somn, ma‐ şină, cruciuliţă, fitness, biserică, carieră, artă, avere, te‐ levizor, cafea, zâmbete şi lacrimi, o viaţă călduţă şi o mântuire ieftină. Pe ce altar arde jertfa ta de zi cu zi?

Marius Bădescu

 

 

Share.

About Author

Leave A Reply