Sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat şi mai bun din lume

0

Finlanda este, în acelaşi timp şi una din ţările cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. În urma perioadei de gravă recesiune economică din anii ‘90, guvernul a hotărât să dedice fonduri importante educaţiei, cercetării şi tehnologiei. Rezultatul: în mai puţin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunăstare socială şi bogăţie. Exemplul Nokia. La început, un sat cu o singură fabrică, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrică de televizoare. În sfârşit, pe baza alianţei dintre patronat şi sindicate, se mizează pe telefonia celulară. Astăzi sunt lideri mondiali, înaintea Germaniei, Japoniei şi Statelor Unite. De ce este atât de obişnuit ca în Finlanda un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână?

07:45 – Kai (15 ani) aşteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta şcolii (nu există autobuze şcolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenţi de mici. Pe foarte puţini dintre ei, părinţii lor îi duc cu maşina până la şcoală. Biletul este subvenţionat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală. În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Niciun muc de ţigară, nici o hârtie pe jos, nici un graffitti pe ziduri.

09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi, mai ales, foarte participative.

În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă. Totul pare recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne şi nu se scrijeleşte nimic. scoala este publică şi, bineînţeles, gratuită, dar cudotări demne de un colegiu „scump” din America. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu eşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, o sală pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea e gratuită.

12:00 – Mâncare caldă, nutritivă şi gratuită. Kai are o jumătate de oră pentru prânz la restaurantul şcolii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fi e gratuit, nutritiv şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş. Dacă orele se prelungesc până după-amiaza, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.

16:05 – Înapoi acasă, Kai joacă hochei cu fratele lui mai mic. Nu există delincvenţă, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Kai şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoală, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie la serviciu.

18:30 – Cină şi saună (aceasta, de 3 ori pe săptămână), sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorinţele, progresele şi nevoile lor. Dar în aceeaşi măsură, se fac şi planuri de vacanţă pentru toată familia, în comun.

19:15 – Temele şi la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, dar Kai le termină rapid într-o oră sau două, pentru că de-abia aşteaptă să se urce în pat şi să citească Cronicile din Narnia în engleză. Pentru Kai, şcoala este ca un serviciu.

– „Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă”.

– Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. „Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.

Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.

Elevii au un respect total faţă de profesori şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.

Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.

Temele sunt sfinte. Si este foarte rău văzut un elev care copiază, chiar şi de către ceilalţi elevi. Este de neconceput ca un elev să scoată o fiţuică la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul de elevi. „De ce să rişti, când poţi să studiezi?” Pe aceeaşi linie, ca adulţi, nu se vor gândi la evaziune fiscală. Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea ţărilor cu cele mai ridicate statistici de transparenţă şi cel mai scăzut nivel de corupţie publică.

– Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen (foto), licenţiată în Drept şi profesoară: „Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.

Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.

„Ziua de lucru” a lui Kai este intensă, de la 8 până la 15. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Sunt şi ore relaxante, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hochei, schi, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, ghitară electrică sau la ce preferă. Si încă o dată, se încurajează gândirea critică şi se discută mult.

– Kai încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Întrebat dacă este fericit răspunde fără să clipească: da. Da, dar secretul este altul: pe la 1600 s-a legiferat ca persoana care nu ştie să scrie şi să citească nu are voie să facă copii!

Gabriela Dascalu

Share.

About Author

Leave A Reply