Gunoierii din Craiova nu vor mai fi îmbră‐ caţi, în timpul serviciului, în salopete, ci ca la fi‐ larmonică, în costum şi la cravată. Nu e un banc din ciclul celor cu olteni. De data asta e pe bune, va fi unul dintre efectele modernizării sistemului de salubritate din Bănie, care se va face, în doi ani, de către o firmă italiană, după ce aceasta a câştigat licitaţia aferentă. „Cel mai greu îmi va fi să îmi fac nod la cravată în fiecare zi, dar vom fi mult mai respectaţi de oameni din momentul în care vom apărea în faţa lor cu un alt aer”, a măr‐ turisit un gunoier hâtru, pesemne uimit şi el că va trebui să vină la muncă îmbrăcat la patru ace. Desigur, pe lângă ţinuta lucrătorilor de la salubritate se va schimba şi sistemul de ridicare a de‐ şeurilor. Pubelele vor fi sub nivelul solului şi vor putea fi manevrate, spune proiectul italienilor, fără ca gunoierii să facă genunchi la pantaloni, să‐şi şifoneze sacoul sau să‐şi păteze cravata. Cu alte cuvinte, o perspectivă de muncă „spălăţică”, după cum ar spune unii, chit că se desfăşoară în aer liber, iar nu între pereţii politically corecţi ai unui birou locuit de nişte feţe grijulii cu grimasele lor.
Cei puşi mereu pe glume ar cleveti, poate, că pălmaşul de la salubritate se împacă în timpul serviciului cu costumul şi cravata precum chelul cu tichia de mărgăritar sau calul cu condurii de lac pe post de potcoave. E adevărat că o astfel de perspectivă i‐ar îndemna la o zbârlită invidie pe mulţi. Zidari, instalatori, tapiţeri, ţapinari, păs‐ tori, sacagii, motostivuitorişti, îngrijitori de curci etc. Mulţi cetăţeni din o sumedenie de alte bresle i‐ar pizmui pe gunoieri că îşi permit să meargă la job în costum şi la cravată, în vreme ce ei îşi trăiesc viaţa profesională în salopete boţite. Mormane de curricu‐ lum vitae s‐ar aduna de la ei pe la societatea de salu‐ brizare. Poate şi ţâncii, întrebaţi ce vor să se facă atunci când vor fi mari, ar răspunde pe nerăsuflate şi cu aplomb: „Gunoier, fiindcă vreau să merg la cravată la serviciu”.
La rândul lor, cei nepuşi pe glume, care analizează viaţa de zi cu zi la zecimală, poate că ar saluta într‐o formă scorţoasă o astfel de iniţiativă inedită pentru pla‐ iurile patriei, de a‐i pune pe angajaţii de la salubritate să meargă la slujbă în costum. Ar spune că în sfârşit in‐ trăm în mult aşteptata stare de normalitate până şi pe tărâmul colectării de deşeuri.
Una peste alta, iniţiativa italiană aplicată olte‐ neşte de a‐i face pe gunoieri să meargă la serviciu la cravată e una aparte. O cântăreşte fiecare cum consi‐ deră de cuviinţă. Cu umorul sau cu seriozitatea din do‐ tare. La urma urmei, viaţa poate avea gust şi în salopetă, şi în costum călcat la dungă. Totul e să îţi respecţi me‐ seria. Restul e vorbă de clacă.
Tiberiu Sabo
