Exemple de bune practici din Austria împărtăşite unei echipe de specialişti din România

0

Asociaţia A.L.E.G. din România a avut ocazia, în octombrie 2012, de a invita 7 reprezentanţi ai instituţiilor româneşti implicate în prevenirea şi combaterea violenţei familiale într-o vizită de studiu la Viena organizată de reţeaua WAVE (Women Against Violence Europe) şi finanţată printr-un proiect DAPHNE al Uniunii Europene. Participanţii români au fost atât de la nivel naţional: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Inspectoratul General al Poliţiei, Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, Ministerul Justiţiei, dar şi de la nivel local: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu, Tribunalul Sibiu, centrul de consiliere al asociaţiei A.L.E.G.. Lor li s-a alăturat şi Revista Avantaje, care în ultimii ani a susţinut publicarea primului testimonial din România al unei supravieţuitoare a violenţei domestice. Vizita a avut drept scop diseminarea de bune practici, în special în ce priveşte măsurile de protecţie pentru victime, în contextul în care în România s-a adoptat, în 2012, ordinul de protecţie, emis de judecătorie, iar Austria are din 1997 experienţă în implementarea unor astfel de măsuri ce presupun evacuarea agresorului din locuinţă şi interzicerea apropierii de victimă pe o anumită perioadă. Gazda noastră, WAVE – Women Against Violence Europe (www.wave-network.org) este o reţea de organizaţii din 46 de state din Europa care derulează activităţi de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeii, abordând violenţa din perspectivă de gen. WAVE este activă din 1994 în monitorizarea şi diseminarea de informaţii privind situaţia legislaţiei şi serviciilor pentru combaterea violenţei în toate ţările europene, susţine la nivel european activităţi de lobby şi advocacy şi a avut un rol important în adoptarea Convenţiei Consiliului Europei privind Prevenirea şi Combaterea Violenţei Împotriva Femeilor şi Violenţei Domestice în 2011. Însoţiţi de gazdele noastre am avut ocazia să vizităm: Linia Naţională Telefonică de Urgenţă pentru Femeile Victime ale Violenţei de Gen, Centrul de Intervenţie împotriva Violenţei Domestice din Viena, Ministerul de Interne – departamentul care coordonează activitatea poliţiei, Primăria Viena – Departamentul pentru Femei, inisterul Federal al Femeilor şi un adăpost pentru victimele violenţei domestice.

Cum funcţionează legislaţia austriacă

Statul austriac nu doar condamnă violenţa, ci şi alocă fonduri pentru combaterea ei. Din 1997 Austria are o lege federală prin care Ministerul de Interne şi Ministerul Femeilor finanţează serviciile de intervenţie împotriva violenţei domestice: o linie telefonică pentru femeile victime ale violenţei de gen la nivel naţional şi 9 centre de intervenţie – câte unul în fiecare provincie, iar autorităţile locale finanţează adăposturi, campanii de informare şi linii de urgenţă la nivel local. În intervenţie, un rol important le revine poliţiştilor, iar problematica violenţei domestice face parte din instruirea lor de bază. Poliţistul care intervine într-un caz de violenţă domestică face mult mai mult decât să constate şi să sancţioneze faptele petrecute: face o evaluare de risc prin care apreciază probabilitatea escaladării violenţei în viitorul apropiat, şi poate impune la faţa locului evacuarea temporară a agresorului din locuinţă pe o perioadă de maxim 4 săptămâni. În 2011, 7993 de ordine de evacuare au fost emise în Austria de către poliţie. Îndată ce un ordin a fost emis, poliţia, printr-o divizie care include 246 de ofiţeri de poliţie special instruiţi, va contacta cel puţin încă o dată victima şi agresorul în următoarele 3 zile pentru a verifica respectarea ordinului şi pentru a explica consecinţele legale pentru victimă şi agresor. În aceeaşi zi cu emiterea ordinului, poliţia transmite datele cazului către Centrul de Intervenţie din provincia respectivă, în baza unui protocol de utilizare a datelor cu caracter personal. Centrele de Intervenţie sunt derulate de organizaţii neguvernmentale, cu finanţare de la stat, care în baza legii au datoria de a contacta victima şi de a o informa despre opţiunile pe care le are la dispoziţie. Spre exemplu, victima are posibilitatea să decidă dacă doreşte să solicite în continuare prin instanţă un ordin de restricţie ce îi interzice agresorului accesul în locuinţă precum şi în zone frecventate de victimă sau copiii săi: locul de muncă, grădiniţa sau şcoala. Acest ordin de restricţie judecătoresc poate fi extins până la 6 luni, iar în cazurile de hărţuire din partea unui fost sau actual partener (care nu împărţea locuinţa cu victima) până la 1 an. Asistenţa juridică, consiliere psihologică şi referire spre alte servicii cum ar fi consilierea agresorului, sunt de asemenea în atribuţiile centrului de intervenţie. În 88% dintre cazurile ce ajung în atenţia centrelor de intervenţie victimele sunt de sex feminin.

Serviciile: pro-active, centrate pe victimă

Am vizitat linia naţională de urgenţă unde victimele violenţei pot apela la consiliere telefonică 24 de ore din 24, 365 de zile pe an. Este un serviciu specializat pentru femei în situaţii de abuz. Apelul este gratuit şi anonim – victima nu este obligată să se identifice. Se poate acorda consiliere în 5 alte limbi decât germana. Între 30 şi 50 de femei apelează zilnic la acest serviciu, solicitând informaţii despre drepturi, consiliere privind recunoaşterea unui comportament abuziv şi tematica violenţei în general, dar şi suport imediat în cazuri de urgenţă sau consiliere psihologică pentru depăşirea unei situaţii de criză. Pentru femeile abuzate, este foarte important să poată vorbi despre ceea ce li se întâmplă şi să afle că nu sunt singure.

La Centrul de Intervenţie din Viena ni s-a vorbit despre un proiect pilot de identificare a situaţiilor de risc major prin conferinţe de caz care aduc laolaltă specialiştii într-o echipă multi-disciplinară. La Centrul de Intervenţie se realizează o evaluare de risc în baza unor întrebări standard, iar cazurile cu risc înalt – în care comportamentul agresorului este considerat periculos – sunt propuse pentru a fi discutate, cu acordul victimei, de echipa multi-disciplinară. Aceasta instituie măsuri care sunt comunicate victimei. Măsurile pot fi foarte simple: de exemplu, pe o anumită perioadă de timp un poliţist să viziteze în fiecare zi locuinţa respectivă şi să întrebe dacă e totul în ordine. Acest lucru poate ajuta la descurajarea tentativelor de încălcare de către agresor a unui ordin de restricţie şi poate ajuta victima să se simtă mai în siguranţă. Aceste conferinţe de caz asigură o mai bună îndeplinire a rolurilor ce revin prin lege fiecărei instituţii şi o mai bună comunicare între acestea, determină victima să apeleze cu încredere la autorităţi şi au rolul de a preveni situaţiile de abuz grav şi omuciderile. Dacă victima consideră că este mai bine protejată într-un adăpost, poate opta pentru unul dintre cele 30 de adăposturi pentru victimele violenţei domestice, dintre care 4 sunt în Viena. Ele sunt finanţate de autorităţile locale şi sunt derulate de organizaţii autonome ale femeilor. Un astfel de adăpost am vizitat şi noi. Întregul personal era format din femei, iar victimele erau acceptate fără să li se ceară dovezi ale violenţei sau acte de identitate, cum se întâmplă adesea în adăposturile din România. Cele mai multe victime află despre adăpost de la Poliţie sau de la Centrul de Intervenţie. Ele pot rămâne în adăpost pe o perioadă de 6 luni, timp în care beneficiază de consiliere, după care există şi posibilitatea unor locuinţe sociale cu costuri minime în care se pot reacomoda la o viaţă independentă. Primăria Viena pune la dispoziţia victimelor violenţei domestice 56 de astfel de apartamente.

Monica GEALA,

Direcţia Protecţia Copilului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale România

Camelia PROCA,

Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen – A.L.E.G.

Share.

About Author

Leave A Reply