„Este doar o chestiune de timp până când se vor face probabil simţite şi aici «r@d@cini româneşti» şi… de ce nu s-ar întâmpla aşa?”
Interviu cu ES domnul dr. Michael Schwarzinger (M.S.), Ambasador al Austriei în România şi Republica Moldova. Interviul a fost realizat de către dr. Alex Todericiu (A.T.), analist politic
A.T.: Numărul românilor din afara graniţelor s-a dublat după schimbarea politică din 1989. Pentru aceasta există cu siguranţă motive politice şi evident, economice. Este acesta un lucru bun pentru România?
M.S.: Cred că istoria ne învaţă că emigraţia creează avantaje mai mari pentru ţările de destinaţie decât pentru cele de origine. În acest context este interesant să ne amintim de angajamentul categoric dar şi emoţional al reprezentanţilor guvernelor ţărilor central şi est europene în legătură cu lărgirea spre est a UE cât şi pentru un accesul cât mai rapid la piaţa muncii „din vest”. Despre Austria se poate spune că s-a confruntat la sfârşitul anilor ‘80 şi la începutul anilor ‘90 cu o imigraţie puternică cu impact semnificativ asupra domeniilor şi activităţilor cu salarizare redusă. Astfel a fost util pentru Austria să îşi păstreze pentru câţiva ani reglementările naţionale de control a pieţei muncii faţă de noile state ale UE. Mai mult, posibilitatea de a reglementa imigraţia dar şi emigraţia în Europa este foarte limitată. Pentru a evita emigraţia pot fi avute în vedere numai imbolduri pozitive cât şi diminuarea motivelor emigrării. Spre exemplu, un rol important în decizia unui mare număr de persoane de a pleca îl joacă perspectivele incerte de viitor, calitatea slabă a sistemelor de învăţământ, asigurarea sănătăţii care lăsa de dorit a cât şi o politică a forţei de muncă inadecvată. Politica românească ar trebui probabil să se implice într-un mod mai categoric în acest sens. Diferenţele de venit nu apleacă întotdeauna cumpănă. Emigranţii gândesc de regulă despre viaţa lor ulterioară în integralitatea ei cât şi cea a urmaşilor lor şi nu doar prin prisma portmoneului. Un lucru bun este cu siguranţă faptul că astăzi emigranţii, femei şi bărbaţi, pot reveni din nou acasă după o perioadă de timp, cel puţin mai bogaţi în experienţa.
A.T.: Deoarece milioane de cetăţeni din România s-au stabilit în Spania şi Italia, etnicii români formează în aceste două ţări un factor relevant de decizie politică, cel puţin la nivel regional. Voturile acestor spanioli, originari din România, sunt vânate în mod corespunzător de partidele politice din aceste ţări. În Austria trăiesc mai puţin români decât în Spania şi fără a avea ambiţii politice caracteristice. Este acesta un lucru bun pentru Austria?
M.S.: Toţi cetăţenii UE pot participa la alegerile locale acolo unde îşi au domiciliul, indiferent de statul membru în care se afla acesta. Cetăţenii UE, femei şi bărbaţi, având şi vârsta corespunzătoare, pot să-şi exercite dreptul de vot în orice localitate şi ar trebui să fie luaţi în serios de către partide. Această regulă este o parte a drepturilor civile ale UE. În definitiv cetăţenii UE, femei şi bărbaţi pot să-şi aleagă în mod liber şi fără vre-o discriminare domiciliul, oriunde în UE. Ar fi bineînţeles ciudat dacă dreptul civil al UE, având o vastă orientare spre egalitate şi comunitate, ar fi folosit politic în favoarea unor apartenenţe naţionale. În cadrul UE, graniţa de stat, fundalul etnic sau culoarea paşaportului de călătorie nu ar trebui să-i învrăjbească pe oameni unii împotriva celorlalţi sau să accentueze diferenţele dintre aceştia.
A.T.: Dacă la viitoarele alegeri pentru Nationalrat (Parlamentul) austriac jumătate din populaţia austriacă de origine română i-ar da votul ei preferenţial (= vot nominal în cadrul unei liste de candidaţi propuşi de un partid politic) unui anume candidat, al oricărui partid parlamentar, ar fi o noutate? Voinţa de a fi activ reprezentat e justificată, său?
M.S.: Instituţia votului preferenţial nu este lipsită de importantă în legislaţia electorală austriaca şi este interesant de urmărit care sunt argumentele şi ofertele cu care diferiţii candidaţi, femei sau bărbaţi, încearcă să se diferenţieze. Este doar o chestiune de timp până când se vor face probabil simţite şi aici „rădăcini româneşti” şi… de ce nu s-ar întâmpla aşa? De exemplu foarte cunoscutul politician Omar Al-Rawi (născut în 1961 la Bagdad, politician austriac aparţinând SPÖ, partidul social-democrat austriac A.T.) desfăşoară de ani de zile o campanie electorală încununată de succes pentru voturile preferenţiale vehiculând printre altele informaţia că a urmat şcoala la Bagdad iar tatăl său este irakian. Se adresează astfel cu scop precis anumitor grupe de alegători. Într-o comunicare a adăugat însă următoarea frumoasă afirmaţie: „Sunt obişnuit să construiesc punţi între culturi diferite şi să aduc laolaltă oameni
diferiţi”. Aş fi de părere că aşa s-ar putea face.
A.T.: Mulţi români aflaţi în prezent în afara graniţelor patriei lor participa şi la viaţa politică din ţara lor de origine. Tot la patru sau cinci ani, aceşti cetăţeni cu simţ de răspundere participa la alegeri. În 2009 tocmai voturile lor au permis preşedintelui în funcţie al statului (român) să-şi exercite astăzi un al doilea mandat. Ar fi la un moment dat de conceput o situaţie similară şi în Austria? Austriecii din afara graniţelor ţării, precum buturugă mică pentru carul alegerilor federale?
M.S.: Da, de ce nu? Cetăţenii austrieci, femei şi bărbaţi, pot să-şi dea votul şi în străinătate, chiar şi în situaţia în care sunt stabiliţi
definitiv în afara graniţelor (măsura în vigoare, începând din 1990) la alegerile pentru parlamentul federal cât şi pentru preşedintele federal. La alegerile parlamentare din 2008 au fost transmise celor cu drept de vot din afara ţării 28.151 de buletine de vot, iar la alegerile pentru preşedintele federal care au avut loc în 2010 au fost 29.321 asemenea buletine (Wahlkarten). În evidenţă alegătorilor erau înscrişi pentru alegerile parlamentare din 2008, 52.637 de cetăţeni austrieci cu domiciliul în străinătate. Tuturor celor 280.000 de cetăţeni austrieci, ale căror adrese sunt cunoscute reprezentantelor austriece în străinătate, le-au fost trimise personal scrisori, prin care li s-a atras atenţia asupra modalităţilor cât şi a condiţiilor de participare la vot. La aceste alegeri numărul voturilor exprimate a fost de aproape cinci milioane. Un aspect important în atragerea participării conaţionalilor din străinătate este aprecierea unitară a participării la vot. După cum este cunoscut, deciziile politice importante pot depinde în final de foarte puţine voturi la fiecare scrutin. Analizele arată însă că cetăţenii austrieci din străinătate nu sprijină în mod substanţial alte curente politice faţă de restul cetăţenilor. Un mic avantaj au partidul popular ÖVP cât şi verzii, tendinţa fiind că partidul libertăţii, FPÖ să fie mai puţin des votat (citat din Andreas Khol, Österreichisches Jahrbuch für Politik, 2001). La alegerile parlamentare din 2006 şi 2008, voturile prin corespondenţa (din şi din afară Austriei) au produs uşoare modificări ale rezultatului. În anul 2008 social-democraţii, SPÖ au cedat astfel un mandat partidului verzilor.
A.T.: Care este mesajul Dumneavoastră pentru cititorii revistei noastre?
M.S.: Începând din octombrie 2010, soţia mea şi cu mine suntem în activitate în România şi ocazional în Republica Moldova. Am cunoscut astfel foarte mulţi oameni şi ne-am dori să cunoaştem şi mai mult despre România faţă de cât ştim până în prezent, tocmai datorită faptului că ne face plăcere şi călătorim mult prin ţară. Întâmplarea face că am fost deja odată aici, între 1992 şi 1995, când eu eram consilier al Ambasadei. În acest context ne simţit foarte legaţi de România. Este îmbucurător să observăm că şi alţi, foarte mulţi austrieci, femei şi bărbaţi, simt asemănător. Se vorbeşte foarte pozitiv despre România. M-ar bucura dacă cititorii, femei şi bărbaţi ar putea confirma din propria lor perspectiva acest sentiment al bunei înţelegeri între austrieci şi români. Soţia mea şi cu mine, nu ne simţim sau nu ne mai simţim străini în România. Sper că şi românii în Austria să se simtă bine acceptaţi.
A.T.: Cum apreciaţi nivelul actual al relaţiilor dintre cele două state Austria şi România?
M.S.: Relaţiile dintre România şi Austria sunt excelente. În acest sens există o bază istorică şi culturală, mai contribuie şi apartenenţa comună la UE cât şi strânsele interdependenţe economice. Are loc un susţinut schimb de vizite politice, ambele tari cooperează foarte bine în organizaţii internaţionale, precum ONU, OSCE. Economia austriacă a investit masiv şi cu succes în România cu precădere în anii 2004-2008. Astăzi, după criză, România rămâne din perspectiva austriacă în continuare o locaţie adecvată pentru investiţii. Comerţul exterior se dezvoltă bine. România şi Austria au propus împreună strategia UE pentru spaţiul dunărean, aducând-o împreună cu Comisia Europeană şi în cadrul UE la maturitatea decizională necesară. Experienţa arată că românii călătoresc cu plăcere ca turişti în Austria.
