Biroul electoral central a confirmat prezenţa la vot a 8.459.053 de cetăţeni români cu drept de vot, reprezentând 46,23% din numărul de persoane înscrise în lista pentru referendum. La ora apariţiei acestui articol, nu ştim dacă rezultatul acestui referendum va fi declarat valabil de către Curtea Constituţională (CCR) şi Parlamentul României sau nu. Nu ştim dacă numărul total al persoanelor înscrise în lista pentru referendum, adică 18.292.464 este corect. CCR-ul şi-a amânat decizia privind constituţionalitatea şi astfel recunoaşterea rezultatului din 29.07.2012 tocmai din acest motiv. CCR-ul a aflat probabil că lista celor care ar avea dreptul legal să-şi exprime opţiunea cuprinde probabil şi morţii, cei care nu mai au cetăţenie română sau şi-au pierdut dreptul de vot prin îngrădirea drepturilor cetăţeneşti. CCR-ul şi-a amânat decizia pentru mai mult de o lună. La începutul lunii septembrie vom afla decizia CCR-ului şi astfel întrebarea privindu-l pe Traian Băsescu îşi va găsi probabil răspunsul. Un răspuns coerent au dat deja aceia care au votat cu DA. Bineînţeles şi acei cetăţeni care au votat cu NU. În aritmetica politică a bunului simţ, acolo unde puterea o are poporul, într-o democraţie, există o singură regulă. Cea a legitimităţii! Ce-i aia „legitimitate”? Conform dicţionarului de sinonime: LEGITIMITÁTE înseamnă îndreptăţire! Câţi cetăţeni au votat împotriva Preşedintelui suspendat? Sunt 7.403.386 voturi valabil exprimate cu DA pentru demiterea Preşedintelui României! Alţi 943.375 de cetăţeni s-au opus demiterii, votând cu NU în ziua referendumului naţional. 87,52% din cetăţenii români din ţară şi străinătate şi-au spus astfel în mod clar părerea, ştirbindu-i legitimitatea Preşedintelui României. Acesta pierde prin voturile a peste şapte milioane de români cât şi prin propriu-i boicot Politica bunului simţ din îndreptăţirea pe care o avea din 2009 să rămână Preşedinte! Să încercăm şi o altă explicaţie. În dicţionarul explicativ al limbii române DEX se poate citi definiţia unui verb reflexiv, neologism după un cuvânt franţuzesc: COMPLĂCEA. Eu mă… complác. Tu te compláci. Noi ne complácem etc. Adică ce facem noi? Revenim la DEX şi alegem sensul peiorativ: „a se mulţumi cu o anumită situaţie, fără a încerca să o depăşească” sună explicaţia pentru „complăcea”! Cât timp ne mai complacem în devălmăşie? Cât timp ne mai complacem şi ne facem că nu realizăm că peste opt milioane de români şi-au exprimat o opţiune? Nu ştim ce va urma. Stim însă ce a fost. ªtim că aproape 50% sau poate chiar mai mult de 50% din cetăţenii români cu drept de vot şi-au exprimat o opţiune. Nu s-au ascuns sub pat pe 29.07.2012. Nu au răspuns unui boicot conjunctural şi partizan. Nu au renunţat la „partea lor” din suveranitatea populară, conform dictonului latin: vox populi, vox dei! Este un mare câştig democratic! Este un motiv de optimism! Putem fi mândri!
Alex Todericiu, analist politic
